Even FanFiction - Teen stuff
Forumul este dedicat iubitorilor de compuneri, fan fiction si alte creatii.

Nou pe simpatie:
Nicole23

Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
28 - 65 ani

Even FanFiction - Teen stuff Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

Even FanFiction - Teen stuff / Arhiva ficuri neterminate.. /

My Sad Story.

Pagini: 1 2 3 4

#76

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

^Da, e foarte rapida xD
Damn, ce pana mea cauta A. acolo?!
Oricum, un lucru e cert: n-o sa-i prezint niciodata mamei iubitii mei xD
Btw, tare faza cu casca de baseball;; xD

#77

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Next acum :-w ! `

_______________________________________

#78

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

Anu' astaaa!

#79

Ella.2023
#I'm cool#
Din: DreamLanD ;x
Postari: 244

da.. am citit toate capitolele..

Hay cu nextu' aziii

_______________________________________

Provocare: Idolul meu este Geo!! (G30_TH)

#80

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 13_
-Evadare-

-Si daca veti iesi seara in oras, daca nu o aduci inainte de ora zece..
-Mama!!
-Bine, unsprezece - te mananc!
-OK! ranji bietul Joe.
-Atat am avut de zis! Si in sfarsit isi termina mama discursul. Era atat de enervata si-mi era atat de rusine fata de Joe… Din aceasta cauza nu prea-mi placea sa vorbesc prea multe cu mama.
-Aleluia!a m strigat eu. Mama?!
-Da, scumpo? zise mama dulce, facandu-l pe Joe sa ranjeasca.
-Te rog din tot sufletul meu..
-Nu! zise ea hotarata.
-Dar nici nu m-ai lasat sa termin! m-am vaicarit eu.
-Tot ce incepe cu “te rog din tot sufletul meu” inseamna ca e interzis.
-Haide mai , mama! Vroiam sa ies putin afara, cu Joe!
-Mori pana maine?! Si-n plus vrei sa-ti aduc aminte de ziua trecuta?
-Dar acum, ti cer voie si nu plecam nicaieri..
-Nu! dadu mama dezaborbator din cap. Ma duc la domnul doctor sa vorbim de externarea ta. Vedeti ce prostii faceti, sunteti intr-un spital!
-Mama! Ce stanjenitor! mi-am acoperit eu fata cu degetele mele strambe, lasand-o sa iasa.
-Mama ta e super! Adica nu o cunosteam chiar asa..
-Tu glumesti? mi-am strecurat privirea printre degete. Tocmai ti-a tinut discursul anului si zici ca e super?! m-am revoltat eu.
-E normal.. Cu o asa fata! imi facu el cu ochiul.
-Termina!
-N-am inceput nimic! dadu el din umeri.
-Ah, Joe! am aruncat eu cu perna-n el.
-Nu cred ca vrei sa incep ceva! se uita el cu o privire “diabolica” la mine.
-Ha ha! Ca ai fi in stare sa dai intr-o “beteaga”…
-Allison, m-ai provocat!
Si asa incepu o mini bataie cu perne - cum eu nu prea puteam fugi. El ma nimerea mereu, eu abia daca-l atingeam. Insa si asa ma facuse din nou sa uit de tot.
Ma distram atat de bine cu el. Si probabil i s-ar fi potrivit mult mai bine ”cel mai bun prieten”. Ma rog, nu vroiam sa ma gandesc la asa ceva cand in fata mea se intindea “un teren de razboi”. Dupa ce Joe se saturase sa alerge atat prin salonul meu, se tranti oboist pe pat, undeva langa piciorul meu sanatos.
-Iti multumesc!
-Acum incepi tu? am ranjit eu.
-Nu, pe bune! Nu am mai ras demult asa.
-Nici eu… E déjà doua.. M-am uitat eu la ceas. La cinci s-ar putea sa ajunga Sushi.
-Ce faci pana atunci?! Ma rog - facem…
-Ne uitam pe pereti… am dat eu din umeri.
-Hai sa evadam! rase el.
-Nu mersi! Mi-a ajuns scandalul mamei de ieri.
-Pff. Desenam? rase iar.
-Ah, buna! Eu sunt Allison si am cinci anisori. Joe, fii serios!
-Hai sa ne uitam la nori..
-Ah da, buna idée! Uite un iepure, un magar.. Joe ce-ai?! am ras eu.
-Vorbeam serios..
Si se ridica in picioare. Isi puse mana stanga pe coapsa mea si cu mana dreapta, trase patura de sub mine facandu-ma sa tresar usor. O aranja pe jos, chiar langa peretele de sticla. Arunca o privire pe geam si zambi incantat , venind langa mine.
-E perfect! Se vad multi nori!
-Esti nebun! am ras eu cand ma lua in brate. Sunt grea, lasa-ma jos!
-Ah, OK!Te las si singura !vru el sa-mi dea drumul.
-Joe! Ghipsul!
-Glumeam doar..
Ma puse cu grija pe jos, pe patura alba, langa maretul geam. Se aseza si el langa mine.
L-am privit adanc si i-am vazut ochii licarind. I-am zambit si i-am sarutat din nou buzele usor, strangandu-l in brate.

-Mersi! Ma rog, e cam ciudat, cum incepem fiecare.. Insa chiar mi-ai inseninat viata.
-Opreste-te pana nu devenim…
Si am stat acolo, pe jos.. Eu in bratele lui, amandoi cu mainile pe sus, aratand catre diferite forme pana cand mama intra in salon, grabita.
-Allison! Ce naiba cauti pe jos?!
-Ah, ma scuzati, este vina mea! Ne uitam la nori..
-Ah, ce v-as face dar n-am timp.. A sunat Ashlee. Vrea sa ma duc s-o iau de la aeroport. A ramas fara sofer. Joe, hai cu mine!
-Dar.. mama!
-Haide, haide mai repede! Tu sa fii cuminte..
-Totusi, ma puteti pune si pe mine-n pat?!
-Ah, scuze! se oferi Joe, apoi iesi grabit cu mama.
Eram atat de entuziasmata. Sushi ajunsese in sfarsit. Eram sigura ca nu aveam sa dorm toata seara, povestindu-i ei toate cele intamplate.
Era déjà ora cinci. Ce repede trecea timpul in compania lui Joe. Si gandindu-ma la cele intamplate , am dat cu ochii peste buchetul de flori de la Andrew. Simteam nevoia sa-l insult, sperand ca asa aveam sa-l scot din sufletul meu, insa sigur nu dadea roade.
Cat timp statusem in spital, in timpul in care meditasem, incepeam a crede ca-l uitasem insa cand il revazusem intrand in salonul meu, fluturasii din stomac incepura sa-si joace dansul prea bine cunoscut.
Am oftat si mi-am dat ochii peste cap, incepand sa ma joc cu nasturii rochitei. Vroiam sa sar din pat si sa dansez de bucurie, insa ma impiedica ghipsul acela nenorocit - asa ca m-am lasat pagubasa.
Dupa momente lungi de asteptare, usa de deschise - prima fiind Sushi. Avea ochii mari si intra pe varfuri entuziasmata .Era imbracata intr-o pereche de blugi cu un maiou gri, larg si o geaca neagra din lac. Era atat de draguta.
*Flashback*
“Ii dusesem dorul. Si stiam ca aflasem rostul acelui cuvant.Ai duce dorul ei, insemna a-mi fi dor de mine.”
*Fin Flashback*
-Allison! pufni ea, lasand lacrimile sa-i curga pe obraji.
-Sushi! am strans-o eu in brate. Doamne, fato! Din vina ta, urasc Florida! am ras eu.
-Mama e de vina! se uita ea in spate catre Ashlee.
-Buna, Ash! Bine ca ati ajuns. Cum a fost drumul?! am impins-o eu pe Sushi pe pat.
-Plictisitor. Fara telefon, fara laptop..D oar carti si muzica.. Blach! se stramba ea, facandu-ma sa rad.
-Allison, noi coboram sa bem o cafea, bine?! zise mama.
-Bine, mama!
-Joe, tu ce-ai mai facut?! intreba Sushi.
-Binisor. O Doamne, de parca nu ne-am mai vazut de nu stiu cand, rase el.
-Pentru mine doua zile, inseamna mult!
-Asa-i! ma stranse iar Sushi in brate. Sa vezi ce ti-am luat! E in masina mamei tale..
-Ah, de ce n-ai adus sus?! Reao!
-Ma duc eu, daca vrei! zise Joe.
-Ah,c e bine! Uite cheile - le-a uitat mama la mine.
-Vin repede! iesi Joe, inchizand usa usor.
-Ce e cu Joe aici?
-Ah, sa-ti zic! am zis amandoua deodata.
-Zi tu!
-Spune tu! ne-am repetat de asemenea.
-Ginks! am ras, gandindu-ne la cat de proaste suntem.
-Joe e..
-Ce?! se baga Sj.
-Taci! Ca-ti zic.. E noul meu..
-Amic?! se mira ea, ca si cum as fi exclus-o.
-Nu toanto! E noul meu iubit! am zis eu dintr-o suflare.
-Ha?! se mira ea. Joe.. Joe ala?!
-Aha! m-am strambat eu putin.
-Tu te folosesti de bietul baiat ca sa-l uiti pe Andrew?! Apropo, am vazut ce s-a scris pe site. Tampitii!
-Si de ce n-ai zis?!
-Am uitat, in puii mei!
-Ma rog… Si nu! Nu ma folosesc de nimeni! Stie ca eu-l plac pe A., dar mi-a promis ca ma va face sa-l uit.. Si mi se pare ca reuseste, am ranjit eu ca o idioata.
-Ah, e cutia asta roz?! intra Joe.
-Da, da! Da-o aici! o apuca Sushi. Deschide-o!

-O Damne! Sushi! Multumesc. Ce divin este. Ce colier frumos! Pune-mi-l!
Si asa m-am ales cu cel mai frumos colier pe care-l primisem vreodata.Si toate astea nu ca avea smaralde, sau douăzeci şi cinci de carate. Scria doar A + S , intr-un cerculet frumos. Asta insemna mai mult decat orice alt cadou scump pentru mine.
-Oh, fetelor!
-Mama! Uite ce mi-a luat Sushi!
-Ah, ce frumos este!
-Sa-l porti sanatoasa! zise Ashlee.
-Allison, eu plec acasa.. Te-am retinut destul azi, ranji Joe.Pa! imi saruta el obrazul, trecand si pe la Sushi. La revedere! se adresa el celor doua doamne, iesind.
-Miriam, se intampla ceva daca o scot diseara inntr-o cafenea?! zambi Sj. convingator.
-Nu! Adica, daca Ash te lasa..
-Desigur.. Noi va asteptam aici si asa, avem multe de discutat.
-Mama! m-am sclifosit eu.
-Ce e, draga?!
-Cand te-am rugat eu… Tu “NU”! am strigat eu.
-Vrei sa stai in salon?!
-Nu, Miriam! O ia gura pe dinainte! zise Sushi. Auzi, dar tu te-ai uitat atent in cutie?! Doar nu am luat o ditamai cutia, pentru un asemenea cacacel…
-Hei! Nu-l fa cacacel.. E special! W-O-W! am strigat eu cand am vazut hainele din cutie.
-Noi mergem jos, sa-i arat si mamei tale ce i-am luat. Sa nu va gasim aici cand ne intoarcem! ranji Ashlee.
-Iei scaunul de langa geam, scumpo!
-Bine, mama!
Sushi ma repezi, ajutandu-ma sa ma imbrac. M-a intoarse pe toate partile, pana cand reusi sa ma ajute sa-mi iau pantalonii pe mine. Hainele-mi veneau ca turnate si ma simteam chiar bine in ele. Am zambit usor privindu-ma in oglinda.

-Hai ca esti frumoasa ! Semanam, imi facu ea cu ochiul. Haidem! ma impinse ea in scaunul cu rotile..
-Cred ca asta nu facea parte din tinuta!
-Haide, taci! Mergem sa ne distram! tipa ea,c and tranti usa salonului.
-Esti intr-un spital,d uso!
-Si?! se stramba ea.

_Capitolul 14_
-Nebunie-

_______________________________________

#81

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

Vai cat imi place poza ce ea si Joe <3 '
Sj. tampita ca-ntodeuna xD
Si Joe un idiot asa dulce <3 '
Ma intreb ce prostii vor face :>

#82

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Ce frumoasa e partea aasta` ;x
A venit Sushi!!!` <3
Saracul Joe,cred ca se simtea in plus`....:-<
Btw imi plac mult imaginile` 8-> mai ales aia cu Joe si Allison` <333
Next

_______________________________________

#83

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Eu tot astept next la acest fic` :|
:o3 Te loooog` ;x

_______________________________________

#84

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

Pun mâine, mai de după masă.

_______________________________________

#85

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 14_
-Nebunie-

Fum. Era singurul lucru ce puteam zari. Asta si niste siluete mai inalte. Era atat de incomod sa mergi intr-un bar in scaunul cu rotile. Am tusit infundat de cateva ori, analizand putin locul unde ma invarteam. Barbati masivi, femei frumoase, tinerei nebuni, tarfe. Oameni mai batrani, chelenrite ametite; cativa studenti si jucatori de carti. Nu ma simteam prea bine si nu stiam ce dracu’ cautam noi aici .Era inca zi insa acest lucru nu ma alina deloc. I-am intors lu’ Sushi o privire iritata si ea-mi zambi usor.
-Vreau doar sa cumpar ceva! ma linisti ea.
-Ah, bine! am rasuflat usurata.
Insa cine doamne iarta-ma se putea gandi la altceva mai ales daca iesea pe gura ei. Daca as fi putut merge..
Sushi ma opri undeva mai in fundul localului, ea fugind repede catre bar. Saluta barmanu ,si-i facu un semn – greu de descifrat cand in jurul tau sunt nori de aburi argintii. Se intoarse-n mai putin de zece minute, cu o punga-n mana ,privind suspicioasa.
-Ce dracu-ai luat?!
-Nimic! ranji ea. Ne vom distra! rase mai apoi.
-Unde mergem?!
-Intr-un club misto!
-Sushi, ce-i cu tine?!
-Adica?! se mira ea.
-Tu nu esti adepta cluburilor.. M-ai sunat doar de doua ori... Acum faci niste lucruri ciudate!
-Ti se pare! ma scoase ea afara, pe strda pustiita. Numai vantul era prezent. Si cateva raze pale de soare. Era o atmosfera ciudata. Patimasa.
-Ba nu!
-Ba da! grabi ea pasul.
-Opreste-ma! am strigat eu, intorcandu-ma catre ea. Ce-ai acolo?!
-Nimic!
-Arata-mi!
-Nu, Allison!
-Adica, te ascunzi de mine?!
-Nu! Nu e asta. .Insa e treaba mea ce-i acolo..
-Sushi, da-mi punga! am zis eu amenintator.
-Am zis “NU”! Esti surda?!
-Nu! Sunt proasta! Eu am incredre oarba-n tine.. si tu?! Lantul asta, fara o semnificatie, nu valoreaza nimic!am zis eu, desfacandu-mi-l de la gat. Du-te si stai cu noii tai prieteni, oricare-ar fi aceia!
-Faci din muste avioane!
-Fii serioasa! Zi-mi atunci ce-ai acolo!
-Nu! Nu pot, Allison!
-Ah, OK! i-am zis eu, inmanandu-i colierul. Inapoiaza-mi-l cand esti sigura de sentimentele tale! Cand esti convinsa care-ti sunt prietenii…
-Nu vroiam sa ne certam,i nsa daca-ti zic ce e aici..
-Ce dracu’ poate fi asa de grav? Bani?! Bijuterii?!Acte? am facut eu o pauza. Droguri?! m-am intrebat eu,s periata.
-Ah..Nu..NU!
-Sushi! Ce-i acolo?! am incercat eu sa ma ridic.
-Stai pe scaun! E periculos!
-Putin iti pasa tie… Spune-mi ce e acolo?!
-Allison..
-Sushi ! am strigat eu.
-Da! Bine! Sunt droguri.. Multmita?!T rebuie sa i le dau unui prieten din Florida! A venit aici si aveam intalnire-n club!
-Ti-ai facut prieteni in trei zile?! Unde era mama ta?!
-Ah, Allison! isi sterse ea ochii lacrimanzi. Ne-am intalnit acolo cu Karla, o verisoara de-a mea.. Ti-am mai povestit,c a a absolvit facultatea de management si ca a plecat. Si am iesit cu ea.. Si m-a rugat..
-Are doar douazeci de ani! Doamne!
-Allison.. Nu-i spune mamei, te rog!
-De ce dracu’ ai acceptat?!
-Nu..Nu vreau..
-Zi-mi!am scuturat-o eu.
-Mi-au dat o doza gratis! Bine?! Si a zis Karla, ca daca nu ii dau baiatului pachetul, ma zice mamei, plus ca trebuie s-o platesc. Sunt foarte scumpe Allison! Iarta-ma!
-Adica.. Tu vrei sa spui ca te-ai drogat in Florida?! De ce nu ai zis nimic la telefon?! Doamne, Sushi! Esti tampita? N-ai minte?! Si o doza provoaca dependenta!
-Stiu.. Stiu prea bine, dar..
-Sa nu te aud!
-Auzi, nu sunt eu cea care a palns dupa un baiat sase luni! se infurie ea repede. Nu sunt eu cea care statea inchisa-n casa! Nu sunt eu cea caruia i se spune “Alone”!
-Si ce?! Dai vina pe mine pentru toate astea?! Si stii ceva, mai bine asa decat o drogata! De la o doza la coma nu e mare lucru!
Insa nu-mi mai spuse nimic. Ma privi adanc in ochi si-si lasa lacrimile sa-i curga pe obrajii rumeni. Se intoarse cu spatele si incepusa fuga, aruncand lantul pe jos. Nu am avut putere sa strig dupa ea. Ne ranisem reciproc. Ne certasem. Si nu parea ca se asemana cu cea de acum trei saptamani, cand vorbisem pe tema “care cumpara ochelarii negrii si care pe cei albi”. Incepusem si eu sa plang. Nu mai intelegeam nimic. Era o harababura, o nebunie. Cum se ajunsese totul aici? De ce si Sushi trebuia sa fuga de mine?! Ramasesem doar eu. Singura. Amagita. Mintita. Abandonata. Cu teama. Cu teama ca nu aveam sa ma trezesc din cosmar. Ca totul era adevarat. M-am apropiat incet, aplecandu-ma dupa lant. L-am strans in pumn, deodata cu pleoapele. Lacrimile-mi cursera. Le-am sters, mazgalindu-mi fata cu mascara negru cel mai aveam inca pe gene. Am oftat, gandindu-ma la o scapare. Ce aveam sa fac?!
Asa, cum eram, singurele nume care-mi trecuse prin minte, fusese Andrew. Apoi Joe. De ce asa?! De ce ordinea asta?! De ce si-n cea mai rea clipa din viata mea, el era inca prezent acolo? Insa nu ca sa ma ajute. Ma afunda si mai tare.
Mi-am scos telefonul din geaca, sunand la intamplare, fara sa privesc acel nenorocit de ecran.
-Vino sa ma iei! Sunt langa.. Blue Sensation. Pe strada SideDark. Te rog! si-am inchis, nevrand sa privesc apelatul. Vroiam ca viata sa-si mai bata o data joc de mine. Si asa, ce mai conta?
-Sushi! Vino inapoi. Suna-ma! Nu ma lasa asa. Stii ca.. Ca esti prietena mea. Sora mea! Stim ca amandoua regretam. O stim! Haide, vino, te rog. M-ai lasat singura si sincer, imi e frica. Suna-ma cand asculti mesajul. Haide sa ne intoarcem impreuna, prefacandu-ne ca asta nu s-a intamplat. Oricat de orgolioasa-as fi, nu te pot lasa sa dispari. Nu din viata mea. Si chiar daca nu-mi vei raspunde, te voi cauta. Jur! Te voi cauta, pana te voi gasi! Pentru ca a doua oara chiar ca n-o mai fac. Si stiu ca si tu-mi vei promite la fel. Prietenie..Ce cuvant frumos. Sa nu-l distrugem! si-am inchis,f ix cand imi raspunse .Insa nu am vrut. Am vrut sa vina, nu sa-mi povesteasca istorisiri prin telefon.
Si-n momentul dat, asteptam doua persoane. Era vorba de destin si de impacarea mea.

_Capitolul 15_
-Destinul-

_______________________________________

#86

Ella.2023
#I'm cool#
Din: DreamLanD ;x
Postari: 244

S-au certat:|
:[ Sper sa se impace.
Ador cum ai descris tot.
Oare pe cine a sunat?
Ar fi culmea sa fie Andrew

Next ;x

_______________________________________

Provocare: Idolul meu este Geo!! (G30_TH)

#87

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Bai mi-au dat lacrimile la nextu asta` X_X
Saracele fete` :-<
Nu pot sa cred ca Sj. se drogheaza` :|
Damn.
Chiar ca ar fi ceva sa fie Andrew apelatul` <3

Next ma` <333333

_______________________________________

#88

Ella.2023
#I'm cool#
Din: DreamLanD ;x
Postari: 244

Hai cu next <3 :-W

_______________________________________

Provocare: Idolul meu este Geo!! (G30_TH)

#89

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 15_
-Destinul-

Stateam in acelasi loc de mai bine de un sfert de ora. Si nu venea nimeni. De parca… Chiar si viata ar fi uitat de mine. Lacrimile-mi mai inmuiau inca orbajii rumeni, insa nu ma mai deranja. Ma jucam cu lantul de la Sushi si ma gandeam. Doar asta puteam face.
Vantul batea inspre mine, vrand parca sa ma impinga, sa ma afunde si mai tare. Doar asa mi se mai uscau lacrimile. Becurile de pe strada se aprinsera, luminand putin strada .Eram singura. Era intuneric si tarziu. Insa nu-mi pasa. Totusi, inca vroiam sa astept. Vroiam sa ma asigur, sa vad cu ochii mei cum destinul ma abandona ,cum ma lasa singura.
Tremuranda, mi-am dat suvita din fata ochilor, dupa urechie.Am oftat si mi-am ridicat fata din pamant. L-am zarit. Venea grabit, uitandu-se pierdut la mine Am tresarit privindu-i silueta ce-o accentua lumina unui felinar. Un zambet lin mi se asternu pe buze. Si nu stiam de ce. Cu toate ca-n adancul meu simteam cum stau pe pamant, prabusita, fara puterea de a ma ridica, zambetul acela nenorocit era acolo. Prezent. Parca vrand sa rada tot odata si de durere mea.
Se apropie speriat si-mi prinse fata-n maini. Ochii lui sclipeau, ai mei erau rosii. Buzele sale stateau unite,”ingrijorate”. Ale mele radeau. Mainile sale erau calde, ale mele reci.
-Esti bine?! zise el cu vocea ragusita.
-Nu !am zis, inca zambind.
-Ce cauti aici?!
-Nu.. Nu asa. Ce cauti tu aici?!
-M-ai sunat, Allison!
-Stiu, adica acuma am aflat. Dar de ce? De ce-ai venit? Cine sunt eu..sa-ti faci griji pentru..
-Shh! ma opri el.
-Lasa-ma! Lasa-ma sa-ti spun. Totul..
-Allison .Nu arati bine. Zici ca incepi sa delirezi..
-Nu! Nu-i adevarat. Cert e ca sufar .Destinul a vrut sa fii tu cel pe care l-am sunat. Probabil vrea sa-mi spuna.. Sa ma incumet, sa-ti spun tot adevarul. E prea mult. Prea mult pentru mine!
-Hai sa te duc acasa, bine?!
-Nu! Te rog. Asculta-ma..
-Chiar vrei sa vorbim aici?
-Da. Trebuie sa-ti deschizi ochii. Esti orb. Prea orb, ca sa ma vezi.
-Dar..te vad! Esti aici, in fata mea! Despre ce tot vorbesti?!
-Ce prostut esti! am izbugnit eu intr-un ras ironic care nu-si avea locul in acel peisaj.
-Ti-e frig. Ai mainile reci! ma stranse el de maini.
-Nu conteaza asta! Nu mai lungi momentul.. Lasa-ma sa-ti povestesc.
-Mergem in parc?! Si te las sa-mi povestesti tot ce vrei tu. Nu-mi prea place locul asta.
-Nici mie! Stii..zici ca aveam un val pe ochi. Nu am vazut unde-am ajuns..
-Ai venit singura aici?
-Nu! Am venit cu cea care m-a mintit. Nu o invinovatesc. Nu a avut alternativa. Sunt capoasa. Daca mi-ar fi zis adevarul stia ca m-as fi suparat. .am zis eu in timp ce el impingea de carutul meu.
-Cine ea “ea”?
-Probabil nu mai are importanta.. Nu vezi?! M-a lasat aici. M-a abandonat. Si nici macar nu a avut tupeul sa se intoarca. Nici macar atat.
-De-asta plangi?
-Nu numai. Iti voi povesti .Totul! Asta doar daca esti dispus sa ma asculti.
-Aham..
-Iti amintesti?
-Ce?!
-Cand ne uitam la forma norilor.. Cand ne-am sarutat.. Cand ne-am imbratisat. Cand ti-a vorbit mama…
-Allison! Nu am facut nimic din toate astea!
-Ba da! Erai aici – mi-am pus eu mana-n dreptul inimii - cu mine. Si mi-as fi dorit sa fi fost tu cel cu care am facut toate acele lucruri. Sincer..
-Despre ce vorbesti? Allison, nu te inteleg!
-Ai zis sa ajungem in parc…
Am oftat si zambind mi-am dat drumul la lacrimi. Le-am sters, udandu-mi pentru a nu stiu cata oara bluza alba. Eram aproape de parc si incercam sa-mi strang tot curajul din mine, pentru a ma putea confesa lui. Ma saturasem de minciuni si ascunzisuri. Si intelesesem cum era sa fi mintit. Intrecusem orice limita. Trebuia sa incerc sa n-o mai depasesc. Nu prea mai aveam ce parte plina a paharului sa vad. Fusesem lacoma si bausem toata apa dintr-o data. Nu vroiam sa mai las destinul, viata, oamenii sa rada de mine. Sa faca cu mine ce vor. Vroiam sa strig in gura mare, sa ma exteriorizez. Nu vroiam sa-mi mai fie rusine cu sentimentele mele.
-Am ajuns, am soptit eu.
-Te pun pe banca?
-Da, multumesc!
-Imi poti povesti acum..
-Promite-mi ca nu pleci, ca nu-mi vei intoarce spatele..
-Nu..
-Nu pana nu termin!
-Nu aveam de gand..
-Daca-i sti cat e de greu.. Si totul a inceput cu cel putin cinci luni in urma.
-Cinci luni?
-Mult nu-i asa?! Imi repet asta in fiecare zi. Dar nu pot scapa. Sunt prizoniera si probabil c-am inghitit cheia.
-Ce frumos vorbesti! zise el, uitandu-se catre cer.
-Stii ca cineva acolo, te iubeste?
-Probabil..
-Nu probabil. Sunt sigura! Vezi steaua aceea?
-Da.. cred!
-E steaua mea. Imi stie toate secretele. Mi-e alaturi mereu. Din aceasta cauza, iubesc mai mult noaptea .Stii tu..Soarele poate fi inselator. Apare, insa vantu’ tot bate.
Ma privi in ochi mirat. Probabil intelesese rostul metaforei mele. Nu vroiam insa. Nu asa repde. Vroiam sa-i mai povestesc lucruri. Vroiam sa-i arat, sa-mi deschid sufletul. Pentru prima oara. Si probabil ultima.
-Nu! Stii ce, sterge tot cu buretele .Tot ce-am zis. O luam altfel.
-Alli..
-Shh! Lasa-ma !Ai promis.. Tu ai mintit vreodata? Da, sunt sigura! am raspuns eu in locul sau - vroiam sa termin. De frica? Pentru a te razbuna? De nevoie? Din ura? Din dragoste? Ei bine..eu am mintit doar din doua motive. De fapt, sunt trei.De frica. De nevoie. Din dragoste. Stiu ca probabil nu intelegi nimic! m-am oprit.
-Continua! spuse el, captat de povestea mea.
-De frica.. Mi-a fost frica sa nu fiu respinsa. Sa nu ranesc la randul meu pe altcineva. Sa nu pierd ceea ce aveam. Putinul, care inca era al meu.
De nevoie..A fost nevoie! Sincer iti spun. Trebuia! Altfel..Altfel, nu stiu ce s-ar fi putut intampla. Din dragoste, am ranjit eu. Pacatul meu superm. Trebuia sa zic adevarul. Dar niciodata nu-i prea tarziu..
-Allison! ofta el.
-Taci! N-am terminat .Sarutul este cel mai mare dusman al meu. De cate ori.. De cate ori am visat, de cate ori am sperat. Vise, iluzii, povesti. Ma visam mireasa !am ras eu. Visam ca aparea el, Fat-Frumos. Printul meu. Si ca ma lua in brate, soptindu-mi ca va fi bine, ca vom fi pe veci asa, amandoi. Ma repet: vise, iluzii, povesti!
-Sunt citate din vreo carte?
-Vezi! Vezi! Si tu, fara sa-ti dai seama, mi-ai facut viata poveste. Vezi cata dreptate am? Credeam ca sunt singura care intelege.
-Nu te inteleg prea bine, adica.. Nu inteleg exact rolul acestor marturisiri. Insa inteleg perfect ce vrei sa spui.
-Si totusi, aici minti! Ca sa ma sprijini. Sa nu mai faci asta !Nu am nevoie. Sunt singura de mai bine de jumatate de an.
-Poate ca ai dreptate..Singura? Despre ce vorbesti?
-Ah, Andrew! Daca ai sti.. Adica imi e frica sa-ti spun.
-Priveste-ma-n ochi si spune-mi!
-Ai putea vreodata ghici?!
-Te rog, vreau s-o spui tu! Te rog. M-ai dat peste cap. Si nu mai inteleg nimic.
-Ah, am ranjit eu iar. Sa te privesc in ochi? Nu sti ce rau imi face! Cand ma uit imi aduc aminte de tot. Si rana mi se desface. Mereu am zis ca nu am nevoie de nimeni ca sa fiu tare. Insa uite cat m-am inselat! Mereu a stat cineva in spatele meu si m-a mentinut dreapta. Insa acum nu e nimeni si ma prabusesc la fiecare minut.
-De-as putea vorbi asa si eu..
-Cu Joe e altfel. Insa pe el..
-Pe el ce?! Allison, spune odata!
-Pe el nu-l iubesc! Am incercat, m-am straduit, insa nu pot. Era, dupa mine, antidotul meu .Insa nu mi-a vindecat inima! M-a facut doar sa redevin eu. Insa nu-s intreaga. Nu fara t..
Vroiam ,simteam, gandeam. Nu puteam insa sa pronunt. Ce era atat de greu sa-i zic ” Pe tine te iubesc! La tine visez de atata timp! ” ? Era! Era al naibii de greu.
-Nu fara?!
-Ah, spune-o tu! Mi se sfasie inima!
-Fara.. Sushi?! Joe?
-Nu! Nu, nu si nu!
-Fara mine? !izbugni el deodata cu lacrimile mele.
-Allison! se auzi Sushi.
-Allison, raspunde!spuse A. pierdut.
-De ce ai plecat de acolo?! continua ea. Ce face el aici?
-Allison ,zi-mi, te rog!
-Ce are sa-ti zica?! Allison?
-Fara mine? E adevarat??
Cei doi vorbeau intruna. Insa eu nu intelegeam nimic. Eu nu auzeam decat bataile inimii mele accelerate. Auzeam cum vajaie un vant in capul meu. Tremuram. Si ma pierusem. Insa totusi zambeam. Ce era in neregula cu mine?

_Capitolul 16_
-Adevar –

_______________________________________

#90

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Eram sigura ca e Andrew ;x;x;x
Frate deci mi-au dat lacrimile : ((
Ce Capitol emotionant :-<
Ador felul in care ii vorbea Allison lui Adnrew ;x Si totusi cum de el nu itnelegea :-w ??
Pff nu trebuia sa apara Sushi >:P

-Fara mine? E adevarat??

Normal ca fara el >:P
Sper ca ii va spune adevarul adevarat ;x
Bai pune next ca mor aici ;x

Iubesc ficul asta` 8->

_______________________________________

#91

StRaNgE <> Tourniquet
I rock!**
Din: >Gothic Town<
Postari: 2591

il mai continui??...

_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."

#92

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

păi nu îl mai citeşte nimeni.. îl poţi muta :-J

_______________________________________

#93

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Buah poate nu ne-om intelege noi,dar mie una imi place ficul foarte mult si as vrea sa-l citesc pana la final` (:

_______________________________________

#94

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

ohhhkei. atunci voi pune doar pentru tine =]

_Capitolul 16_
-Adevar –

-Taceti? am intrebat eu ironica.
-Daca ai sti ce ..
-Raspunde-mi te rog!
-Taceti? am intrebat din nou la fel de calma, o liniste apasatoare asternandu-se printre noi. Multumesc! am rasuflat eu usurata.
-Dar zi..
-Shh! am inchis eu ochii, zambind. Vreau sa simt cum inima-mi sare din piept. Vreau sa nu mai uit momentul asta niciodata. Pentru ca a adoua oara chiar n-am s-o mai fac. Mi-am pierdut tot timpul visand. Si mi-a fost de-ajuns. Vreau sa pastrez acest moment ca amintire. Ca palma, ce-ar trebui sa ma trezeasca la realitate Vreau ca acum sa spunem adevarul.
-Sa spunem adevarul,r epeta Sushi.
-Am mintit! Si jur ca-mi pare rau. Daca as putea da timpul inapoi si daca, am inceput eu repede.
-Allison, calmeaza-te! interveni A.
-Mi-e atat de greu! La naiba!
-Te ajut! Am venit. Sunt aici! ma atinse Sushi.
-Lasa-ma! E clipa mea! m-am scuturat eu, scapand de mana sa de pe umarul meu.
-As vrea totusi sa-mi raspunzi!
-Andrew! am deschis eu ochii. Inchide ochii si gandeste-te ce se poate ascunde-n inima mea! Ma simt distrusa! Toti peretii trupului meu se prabusesc. Ma duc odata cu ei!
-Dar chiar daca as incerca! Esti ascunsa-n tine…
-De ce lungesti momentul?
-Sushi ,nici chiar tu nu poti vedea-n sufletul meu.
-As incerca, dar nu ma lasi!
-Probabil ca ai dreptate. Nu vreau sa vedeti adevarul. V-ar soca! M-ar omori..
-Nu-i adevarat! N-as lasa sa ti se intample asta!
-Faptul ca ai venit.. Imi demonstreaza multe! Si jur ca nimeni nu te-ar putea inlocui. Insa eu te-am mintit, tu m-ai tradat, vezi.. Nu suntem chit! Batalia nu e corecta! Eu am si scut ,tu ai doar sulita..
-Eu cred ca este invers..
-Ba nu, draga mea! am ranjit eu. Minciuna este cel mai urat mod prin care poti rani pe cineva! O tradare poate fi iertata ,minciuna insa nu se uita niciodata!
-Vorbesti de parca..
-Vorbesc de parca chiar am trecut prin toate astea! Ti-e greu sa ma intelegi! De ce?! E tot vina mea.. Am ascuns adevarul!
-Despre ce adevar vorbesti?! izbugni Andrew.
-Ca iubesc! Ca am suferit! Ca am urat! Ca am plans! Nu am zis nimanui. Am mintit! Am ascuns totul.. Si da! Uite-ti raspunsul: Te iubesc! Pe tine. De prea mult timp... am oftat ,inchizand iar ochii. Nu stiu de ce trebuia sa fi tu! De ce mi-ai raspuns. De ce esti aici..
-Allison! imi sterse Sushi o lacrima.
-Ti-am zis ca vreau s-o fac singura! Imi pot sterge si eu lacrimile, cum am facut-o mereu.
-Imi pare atat de rau !ma stranse ea in brate.
-Si mie! i-am raspuns eu imbratisarii.
-Allison.. sopti Andrew mirat.
-Razi cat poti! Cat vrei. Bate-ti joc! Ce mai conteaza!?
-Ai mintit, zise el total absent.
-Stiu! Si regret! am ranjit. Se pune?!
-De ce?
-Nu stiu! Ah, ba da! Ti-am raspuns mai devreme; De frica.
-Eu sunt A.!
-Nu, prostule! Eu sunt! zise Sushi.
-Da! Sunt prost. De ce nu m-a tras nimeni de maneca sa-mi zica “Bai tampitule!Aia te minte!” ?
-Pentru ca i-am interzis eu!
-Chiar nu vroiai sa aflu?
-Isabella, Joe…
-Si?! Bine! Poate ca nu te iubesc cum ma iubesti tu. Insa mereu am gasit ceva in privirea ta! Ceva ce ma face sa zambesc!
-Acum ma faci tu sa rad! Chiar crezi ca... Ma vezi asa proasta?! Sa te cred acum ca brusc, ma iubesti? Sau ca simti un anume ceva pentru mine..
-Nu, nu vreau sa crezi nimic! Vreau in primul rand sa-mi demonstrez mie! Si apoi, ti-o voi arata..
-Ca ce?! Andrew, nu mai rani si pe altcineva! Mi-e bine. Mult mai bine.. Tu stii totul si eu sunt impacata. Sa nu ne rascolim vietile..
-Vreau sa gasesc in ochii tai albastrii fericire, iubire!
-Nu se poate! am inchis eu ochii, lasand lacrimile sa curga.
-Nu mai plange! mi le sterse el.
-Eu plec! Va las sa vorbiti! Sa fiti voi doi!
-Sushi! am soptit eu.
-Poti singura! Te astept mai incolo!
-Nu ma mai atinge,te rog! Fluturii din stomacul meu vor sa scape.E tot ce mai am…
-Nu vor mai scapa! Niciodata!
-Sa nu mai vorbesti asa! Vrei sa ma zdrobesti? Sufar destul. Nu-mi da sperante! Nu mai vreau vise si iluzii!
-E purul adevar!
-De ce nu l-ai vazut pana acum, Andrew?
-Eram orb! Tu ai zis-o. Nu te-am vazut. Ai stat mereu in umbra, de ce nu ti-ai aratat fata?!
-Ma intreb ce mi-ai facut de m-am indragostit, asa, pe loc! Mi-ai vorbit putin si-am stiut ca nu esti o pura obsesie. Tin la tine. Prea mult, de prea mult timp. Sufar! Intelegi?!
-Ai aprins un foc in mine care ma va incalzi de-acum!
-Ma faci sa rad! Si timpul trece, Andrew!
-Timpul nu-si mai are rostul, acum! Trebuia sa-mi spui, trebuia sa incerci!
-Cand ti-am zis ca totul e o minciuna, ai fost fericit! Ce rost mai avea?
-Nu stiu de ce! Nu stiu de ce! Pur si simplu. pProbabil, in adancul sufletului, stiam ca ..Nu, nu stiam nimic!
-Ai lasat in urma ta atunci, numai suferinta!
-Regret!
-Tarziu! Si stii, eu regret ca te-am lasat sa pleci atunci! Poate acum ar fi fost altfel. Daca nu exista Isabella.
-O uit! N-o iubesc!
-Si ma iubesti pe mine?
-Ti-o voi dovedi!
-Pleaca, te rog! Lasa-ma sa ma gandesc! Vreau sa rad, din nou! Cand esti aici, in acest mod, nu pot!
-Te ranesc? Bine, plec. Acum vad, o s-o iau pe calea dreapta!
Imi saruta fruntea si l-am auzit plecand. Cand nu i-am mai auzit respiratia, cand inima mi se domolise, am redeschis ochii si am inceput sa plang. Mi-am dat drumul lacrimilor pe care inca le tineam captive. Imi venea sa zambesc, insa toae cuvintele frumaose pe care el le spuse, pentru mine pareau a avea varfuri taioase, ce-mi zgariau inima.
-Plangi, draga mea! Descarca-te! Acum sunt aici, langa tine. Iarta-ma! imi mai spuse Sushi o data, strangandu-ma-n brate.

_Capitolul 17_
-Confruntare-

_______________________________________

#95

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Ce next frumos ;x
Bine ca i-a spus totul <3
Cum isi vorbeau <3
-Ai aprins un foc in mine care ma va incalzi de-acum!
-Ma faci sa rad! Si timpul trece, Andrew!
-Timpul nu-si mai are rostul, acum! Trebuia sa-mi spui, trebuia sa incerci!
-Cand ti-am zis ca totul e o minciuna, ai fost fericit! Ce rost mai avea?
-Nu stiu de ce! Nu stiu de ce! Pur si simplu. pProbabil, in adancul sufletului, stiam ca ..Nu, nu stiam nimic!
-Ai lasat in urma ta atunci, numai suferinta!

Astea sunt cumva vreo melodie? ; ))
Ca-mi aduc aminte de una` xD
Astept next <33

[pacat ca a plecat` ]

_______________________________________

#96

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

când am corectat nextul m-a bufnit râsul =] ascultam melodia de la bullet, şi probabil că furam mini verusri =]
Eram sigură că se observă b-)

_Capitolul 17_
-Confruntare–

-Haide, Allison! Hai’ sa mergem la spital. Probabil Miriam isi face griji si mama la fel!
-Las-o pe mama! Sincer, acum nu-mi prea pasa.
-Haide, te rog!
M-a ajutat sa ma pun pe scaun si incepu sa ma impinga.S imteam ca vrea sa zica ceva insa nu se incumeta. Mi-am sters lacrimile pentru putin timp si eram decisa s-o ascult.
-Ce vrei sa-mi spui?!
-Cat de bine ma cunosti..
-Spune-mi! i-am atins eu mana.
-I-am dat punga tipului si i-am zis sa-i transmita Karlei ca daca ma mai deranjeaza, ii voi spune mamei. Multumesc!
N-am mai putut sa-i spun nimic. Am inceput iar sa plang. Incet, incet parca strada mea se lumina. De parca ar fi castigat si soarele-un meci . Insa, nu se terminase razboiul. Nu puteam sti cine va fi castigatorul – soarele sau norii.
Ma impinse in incinta spitalului, ducandu-ma in salonul meu. Acolo, mama si Ashlee stateau pe pat si radeau uitandu-se la fotografiile de cand fusesera ele la facultate .Cu ajutorul lui Ashlee, noi reusisem sa ne mutam aici. Ele se cunosteau de mult timp.
-Ce mult ati stat! E déjà unu, ranji Ashlee.
-Nu iesim mereu, mama! ii spuse Sushi.
-Asa-i! completa si mama. Ai plans?!s e mira ea, uitandu-se la mine.
-Ah, nu. De la fumul din bar, am ranjit eu.
-Ce-ati facut?!
-Lucruri de fete!
<<” -Lucruri de fete!” - Cum sa nu!>> Mi-am zis eu in minte, gandul fiindu-mi doar la Andrew. Cuvintele sale-mi atinsera si ultimul centimetru din suflet. Eram visatoare. Ma tot gandeam. Totul incepuse cu acel telefon insa nu stiam unde avea sa se termine.
-Sushi! mi-am adus eu aminte.
-Da?! se mira ea.
-Ce tema avem la bal? Sunt doar curioasa, am ranjit.
-Nu mai stiu! Ceva pe stil vechi. Am uitat numele, dadu ea din umeri.
-Stil vechi?
-Gen Sisi! rase ea.
-Ah, ce frumos era in facultate, zise Ashlee.
-Mama! Mi-e cam somn, spuse Sj.
-Da, draga mea mergem. Maine va invit la mine, la cina.
-Desigur! spuse mama.
-Haide, Sushi! Pa, Allison! Vezi sa nu faci vreo trasnaie, rase Ashlee.
-Nu vai!
-Pa, Alli!
-Pa, pa! le-am salutat eu, conducandu-le în scaun.
-Nu te schimbi?!
-Nu mai am putere! Ajuta-ma te rog! Vreau sa adorm, sa se faca o data duminica! Sa scap de acest miros care-mi deranjeaza narile.
-Haide, sus! ma urca mama-n pat .M-am invelit si m-am intors cu fata catre geam. Luna parca ma privea. Parca ma mustra. Parca o tradasem.Asa gandeam.
Cu astfel de ganduri personificam eu luna. Incetul cu incetul, ma hipnotiza, inducandu-ma intr-un somn adanc. Ziua anterioara fusese prea plina. Totul era prea mult.

M-am intors putin si-am fost trezita de doua voci. Cele mai dulci si mai cunoscute mie .
-Si ce? Crezi ca daca ai vorbit putin cu ea inseamna ca-ti apartine?! striga Joe.
-Nu-mi apartine! Dar cred ca incep s-o iubesc!
-Asa? Dintr-o data?
-Da, dintr-o data! Ai ceva de obiectat?!
-Da! I-am promis ca te va uita..
-Ha ha! Ma faci sa rad. I-ai promis degeaba! Acum sunt aici, bine?
-Nu aici iti este tie locul! Du-te la Isabella ta si las-o pe Allison in pace!
-Isabella nu mai este a mea! De fapt, nu cred ca a fost vreodata intradevar cu mine!
-Parca o iubeai, desteptule!
-Ce stii tu?
-Hei! am ranjit eu.
-Stiu multe, bine?!
-Hello! am strigat eu.
-Allison! au zis cei doi deodata.
-Ce e cu voi aici de la ora.. M-am oprit eu uitandu-ma la ceas. Doua?! am strigat eu. Doamne, cat am dormit!
-Am venit pentru ca, incepu Joe.
-Azi te externeaza si vroiam sa te ajut! Insa a avenit si el.
-Si nu te putem duce amandoi!
-Exact!
-“Exact!” Ce sa-ti zic…
-Puteti sa nu va mai certati?! m-am infuriat eu. Mama e pe undeva pe afara si sigur aude!
-Mama ta s-a dus acasa cu toate lucrurile tale. I-am promis ca te duc eu acasa! zise Andrew.
-Apoi am venit eu si i-am spus mamei tale ca te duc eu si a zis “Bine!”.
-Dar tu vei merge cu mine, nu?! se uita A. curios la mine.
-Allison! Cu cine mergi? Zi o data, pana nu ne luam la pumni…
-Hei! Hei, ce-i cu voi! Sunteti intr-un spital. Si e vorba de mine nu de voi doi! Bine?! Si nu trebuie sa va dati pumni, pentru ca nu merg cu nimeni. Iesiti afara! Ne vedem maine la scoala!
-Glumesti?! intreba Andrew.
-NU! Iesiti azi! am strigat eu.
-Ne vedem maine!i mi saruta Andrew obrazul.
-Pa! ma saruta Joe.
-Bai, esti tampit?! striga A. al el.
-Tu esti tampit, OK?! E iubita mea si-am voie sa-o sarut. Du-te dracu’ si impusca-te! iesi Joe nervos pe usa.
-Ti-am zis Vor sfarsi ranite alte persoane.
-Ba nu! M-am gandit mult aseara.. Si voi lupta, crede-ma!
-Doamne, pana acuma eram vai de capul meu Singura, abandonata si trista si acum va bateti pentru mine?! Am impresia ca joc un rol care nu-mi apartine… Ma simt ca si dublura. Mereu exista, dar nu joaca aproape niciodata.
-Avem pentru ce sa ne luptam. Pa, frumoaso! zise A. iesind pe usa.
-Doamne! am strigat eu.

_Capitolul 17_
-Inapoi-

_______________________________________

#97

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Ce incurcatura intre astia doi : ))
Si ea cu cine o sa plece acum? :|
Next <3

_______________________________________

#98

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 18_
-Inapoi-

Toate se aflau la locul lor. Nimic nu se schimbase. Nici macar asternuturile patului. Aerul era rece si curat, fereastra fiind deschisa. Zambeam vesela rasufland usurata. Eram in sfarsit acasa. In camera mea. Aveam sa dorm in patul meu moale, sa-mi folosesc baia mea. Nu tercusera prea multe zile de cand aveam piciorul in ghips, dar mie-mi parea o vesnicie.
-Allison! Unde-s baietii?! tipa mama de jos. Trebuie sa ma chinui singura cu bagajele.
-Haide, mama! mi-am dat eu ochii peste cap.
-Deschide usa! se auzi ea.
-Acum! m-am indreptat eu catre usa, deschizand-o. Tu mi-ai adus asa multe..
-Haide taci! Sa incerci sa ti le bagi la loc. Si ce nu poti, am eu grija.
-Mama, n-ar trebui sa merg si eu pe picioarele mele?! Nu-s chiar asa..
-O sa vedem. Maine te duci la scoala?!
-Da, as vrea!
-Doamne! Ce copil ar spune asta?! iesi mama razand din camera.
-Eu? am pufnit. Primul lucru pe care l-am afcut a fost sa intru pe calculator. Nu mai avusesem timp, de cand cu toate aceste intamplari. Mai putin sai mai mult placute. Am conectat internetul si-am intrat pe messenger.

A.: Hei! Ai ajuns acasa?
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Da! Abia acum.
A.: Daca ma lasai sa te ajut..
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Andrew… 8-|
A.: Scuze..
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Nu are importanta…
A.: Auzi?! Joe.. te-ai folosit de el sa ma uiti?!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Ce tot indrugi acolo?!
A.: A zis ceva gen ca ti-a promis ca te va face sa ma uiti..
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Bine-ar fi fost..
A.: Hei! Sa nu te mai aud vorbind asa!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Ti-am spus de atatea ori. Lasa-ma acum in pace. Tot ceea ce mi-ai spus - cele mai frumoase vorbe pe care le-am auzit vreodata. Dar m-am saturat sa sufar. Si daca n-as suferi eu, ar suferi altcineva!
A.: Cine?! Isabella? Pe ea nu o intereseaza nimic .I-am zis ca ne despartm si n-a spus decat “Bine!”… Joe?!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Da, el.
A.: De ce te minti?! 8-}
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Adica?
A.: Nu-l iubesti! Fii egoista! Alege fericirea ta!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Ah ca te pomeni ca langa tine oi fi fericita. Nu-s o jucarie, Andrew.
A.: Nu a zis nimeni asa ceva! Nu esti o jucarie..
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Atunci nu te juca cu mine! Nu m-a ajutat sa te uit dar m-a ajutat sa ma regasesc. Mi-ar fi greu sa-l parasesc.. Acum! Cu toate ca stiu ca pe tine te iubesc.
A.: Ce usor ti-e sa vorbesti aici..
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Ti-as zice asta si-n fata!
A.: A da?!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Da! Sau cel putin asta cred.
A.: Asta simti?!
¢яуρтι¢ ℓιєє «: Probabil..
A. has signed out.

Mi-am dat ochii peste cap si-am iesit si eu de pe mess. M-am gandit sa mai trec pe site-ul scolii. Eram curioasa daca mai aparuse ceva legat de mine si alegerile mele.

Nici pe departe…
Cateodata, viata asta se complica dintr-o data. Stiti cine stie asta cel mai bine?! Allison! Care Allison? Hai, ca o cunoasteti.C e s-a mai intamplat? Acum au ajuns amandoi sa umble dupa ea. Care “amandoi”? Joe si Andrew. Se pare ca “antidotul” sau era defapt o iluzie. Probabil inca e pierduta prin desert :)).
Cine sunt eu? Asta conteaza cel mai putin.
Un singur sfat: Ai face bine sa gasesti un inceput pe care sa-l poti sfarsi.

Nobody.

Ce vroia sa spuna prin sfatul sau? Si din nou aflase totul. Pentru un timp nu mai auzisem de acel “Nobody” insa acum isi facuse din nou intrarea. Ma simteam atat de.. Fragila. Nu stiam cine putea fi. Si muream de curiozitate. Insa déjà nu-mi mai pasa ca viata mea devenise ca o carte deschisa. Nu-mi mai pasa de ei. Ma intrebam ce puteam face in legatura cu mine.
Am mai navigat prin paginile site-ului si am vazut mesajul pe care-l aveam. IP-ul sau era necunoscut si am intrebam cum se putea face asa ceva.

Broken-Hearted Girl.
Nu te-ai saturat de tot?! Nu-ti vine sa-ti iei lumea-n cap? Eu m-am saturat doar privindu-ti tampeniile. Incearca sa analizezi toate punctele din aceasta problema si abia apoi ia o hotarare. Nu fa ca toata aceasta poveste sa se transforme-ntr-un roman fara sfarsit.;)
Nobody.

Am inchis nervoasa laptopul si-am batut cu pumnii-n masa. Cine era?! Ce vroia de la mine? Cu ce gresisem? Poate ca stiam toate aceste lucruri dar erau prea bine vopsite, prea bine ascunse ca sa le pot observa in-deaproape. Toate vorbele mele se rasuceau in capul meu. Toate gandurile..
“Pe cine aleg?”
“E nevoie de toate acestea?!”
“El e antidotul iar el boala?”
“Oare ma iubeste?”
“Care minte?”
Capu-mi bipaia ca o bomba cu ceas si simteam cum incet incet o luam razna. Strangeam din ochi in speranta ca toate acele ganduri aveau sa se epuizeze, disparand. Era aproape. Bomba putea exploda-n orice secunda.
-Allison! tipa mama. Ai o vizita! ma trezi ea din visare.

_Capitolul 19_
-Alegeri-

_______________________________________

#99

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Hm :-? pot sa jur ca Andrew a venit sa o visiteze ;x
Bai,deci inca nu pot sa cred :| cine e acea Nobody??
Nici eu nu prea am inteles sfatul ei...probabil se referea ca tre sa il aleaga pe unul dintre ei hm :-?
next <333

_______________________________________

Topicuri similare

Pagini: 1 2 3 4

Mergi la