Even FanFiction - Teen stuff
Forumul este dedicat iubitorilor de compuneri, fan fiction si alte creatii.

Nou pe simpatie:
cristina25 Profile

Femeie
24 ani
Cluj
cauta Barbat
24 - 58 ani

Even FanFiction - Teen stuff Reguli Inregistrare Login PozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici

Even FanFiction - Teen stuff / Arhiva ficuri neterminate.. /

My Sad Story.

Pagini: 1 2 3 4

#51

ღMaddie♥Skittlesღ
^In your face !!^
Postari: 789

da , si eu tot barbie cred ca era...
ce sweet a fost in parc ;X
next

#52

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 8_
-Necazuri-

-Mai tii minte, intr-a zecea cand am picat peste tine?rase el.
-Sa sti ca si acum ma doare degetul mic!
-Scuze!Dar Steph imi pusese piedica..
-Glumeam mai!am ranjit eu.
-E déjà ora unsprezece…
-Vrei sa pleci, asa-i?m-am ridicat eu de pe umarul sau.
-Nu!Allison…Spuneam doar!
-Ce repede trece timpul cand esti fericit…Si ce mult se pot lungi momentele triste, luandu-mi in primire vechiul loc.
-Ai dreptate…
-Tot nu-mi vine sa cred ca ai ramas aici..Cu mine!
-As face orice sa te vad zambind..
Vorbele sale ma inghetasera.Ochii mi se pierdura-n gol iar gandul-mi era doar la acele cuvinte.I-am privit figura, insa el inca se uita la cer.Probabil regreta cea ce spusese.Imi era frica sa-i mai zic ceva.Imi era frica sa incerc sa aflu mai multe.Si totusi, cel mai tare imi era frica sa nu-mi pierd zambetul.El sparse gheata, avand acelasi ton – cald si vesel.
-Mai stam putin si mergem, da?Nu vreau sa am probleme cu mama ta sau cu doctorii!
-Da, desigur!am zis eu absenta.
Ma dadu usor de pe umarul sau, ridicandu-se in genunchi.L-am urmat, asezandu-ma in sezut.Paream fragila – stiam.Insa ma bucuram ca Joe nu profita de asta. Probabil tot ce-si dorea el era sa ma vada fara masti.Si reusise.In afara se Sushi, fusese singurul care ma facuse sa redevin acea EU.
-Ce ochi frumosi ai, imi mangaie el usor obrazul facandu-ma sa rosesc.
-Multumesc!
-Pacat ca nu vad realitatea!De ce te minti singura?
Si pentru un moment, am crezut ca totul prinde-un sens.
Sigur!El trebuia sa fie…Fusese langa mine putand afla orice.Ochii mi s-au umplut de furie, de nesiguranta, de lacrimi.Din nou ma simteam singura, tradata.Zambetul mi se sterse atat de usor de pe buze..
-Ce e cu tine?Am zis ceva gresit?
-Tu esti, asa-i?!
-Eu?Cine?Allison, ce-i cu tine?
-Tu esti acel “Nobody” , nu?am tipat eu la el stergandu-mi lacrimile.
-Allison!Nu!Cum poti crede asta?
-De unde stii tu ce realitate-mi este destinata mie?!Ce stii tu?!
-Allison!Nu ma refeream la Andrew…Asta daca e adevarat ce scrie pe site..
-Ei bine!Oricum sti...Da!Este adevarat!ziceam eu printre suspine si lacrimi.Dar asta nu-ti permite sa spui totul, sa-mi distrugi viata!
Daca nu aveam piciorul in ghips m-as fi ridicat si l-as fi plesnit.
-Allison!Crede-ma!Te rog..Nu am fost eu!Iti jur!Nu as fi fost aici, cu tine, daca eu eram cel care a publicat toate lucrurile alea!incerca el sa ma consoleze atingandu-mi obrazul.
-Nu ma atinge!am incercat eu sa-l lovesc, insa-mi opri palmele intre-ale lui.
-Allison…Gata!Plangi, descarca-te!Sunt aici…Poti plange pe umarul meu.Dar iti jur ca nu eu am fost!Acum aflu si eu adevarul…
I-am privit ochii si am citit seriozitate.Lacrimile inca erau prezente pe chipul meu.Ma simteam atat de rau.Cum il puteam acuza asa?El era unul dintre putinii oameni care-mi erau alaturi.Si eu il tratam cu dispret, pentru ceva ce nu comisese.Imi era atat de frica sa-l mai privesc inca o data-n ochi.Mi-am pus mainile pe fata si-am plans.Nu stiu daca asta rezolva ceva, dar ma simteam mai bine.Simteam cum raul din mine se evapora odata cu acele lacrimi sarate.
-Vino aici!ma lua Joe in brate.
-Multumesc!Si scuza-ma, insa simt ca ma prabusesc.
-Gata!
Si linistea ma domina iar.Cat de bine ma simteam acolo - ocrotita - in bratele sale.Plansul mi se domoli, suspinele disparand si ele treptat.Mi-am sters ochii si i-am zambit.Chipul sau era atat de usor de citit, atat de simplu de descifrat.Cand imi zambi si el in fata mea aparu din nou soarele.Ma gandeam ce se petrece cu mine. Se putea sa uit de Andrew in prezenta lui?De ce cand el imi zambea, zambeam si eu?De ce cand ma atingea ,imi dadea putere sa lupt,s a merg mai departe?Vroiam sa-mi zic singura dar imi era frica de raspunsuri.Am oftat adanc, zambindu-i.
-Haide sus!ma lua el in brate asezandu-ma din nou in caruciorul acela blestemat.Se lasa in jos si ma privi dulce.Se apleca putin peste mine, facandu-ma sa tremur usor.Imi prinse o suvita de par din fata ochilor si-o dadu dupa ureche.Imi saruta usor obrazul.O data, de doua ori.Isi inchise ochii si se indeparta putin de fata mea.I-am prins si eu fata in maini si mi-am lipit fruntea de a lui.I-am cautat buzele cu nasul, nestiind ce fac, apoi l-am sarutat.Sarutul fu unul atat de sincer chiar daca stiam ca fac o tampenie.Stiam pe cine iubesc - sau asta credeam, cel putin - si ma gandeam cum e posibil sa-mi daruiesc saruturile oricui.Dar nu conta.Din nou simteam ca plutesc.Ma simteam bine si din nou uitasem ca eram in parc, sau ca fugisem din spital.
***
Mi-am luat pe mine halatul de spital, lasand in urma galagia.Doctorii imi facura o mustrare groaznica insa nu asta ma speria pe mine, ci faptul ca tocmai imi sarutasem colegul.Asta, si-n plus cearta ce aveam sa o primesc de la mama.Mi-am aranjat `rochia` albastra si m-am bagat cu chiu cu vai sub patura subtire.M-am aplecat dupa laptop si mi l-am pus in poala, deschizand-ul.
Si din nou, curiozitatea a omorat pisica.Am intrat iar pe site-ul scolii la “News”.Insa se parea, ca ziua aceasta parea sa aive si parti bune.Nu mai era scris nimic.Am rasuflat usurata iar telefonul meu incepu sa sune.
-In sfarsit!am strigat eu, vazand numarul lu’ Sj. ALO!am tipat eu.
-Allison!
-Sushi!am urlat amandoua.
-Doamne, fata!Ce dor mi-e de tine!
-Si mie!Ah, sa vezi ce-i fac lu’ Ashlee!
-Tata, cu serviciul sau!
-Cum e in Florida?
-SUPERB!Sa vezi cate mi-am cumparat!Ti-am luat si tie ceva..
-Ce?
-O sa vezi!Zi-mi de tine..ce faci cu piciorul?
-Ah, Sushi!S-au intamplat atatea in asa putin timp…
-Luni sunt acasa si vorbim!Cand te externeaza?
-Nu stiu!Cat mai repede, sper!
-Ah, Alli!Trebuie sa ies cu mama!Scuze, nu mai pot vorbi!Sa te faci bine!Te ador!Pa!
-Pa!Si eu..Si-am inchis.Simteam atat de mare nevoie sa vorbesc cu ea si ea nu era langa mine.Trebuia sa rabdez.Trbuia! Brusc, laptopul scoase un sunet ciudat.Cand m-am uitat, pe site aparu o noua stire.Subiectul de discutie – bine inteles - tot EU!

Finalul?
Allison a fost prinsa sarutandu-se pasional intr-un parc, cu colegul sau de clasa, Joe.Cine e Joe?Tipul acela blondut, timid.De ce l-a ales pe el?Dupa mine, sigur ar vrea sa-l uite pe A.
Cine sunt eu?Asta conteaza cel mai putin.
Un singur sfat: Allison, nu mai zbura din floare-n floare ca te ratacesti!

Nobody.

De data aceea, ma prinsese.Cartile erau date pefata.Cineva ne facuse poza.Dar cine?Colegii mei erau la scoala…El, Joe, era chiar acolo si eram sigura ca nu e el.Toata povestea asta ma facea sa-mi pierd mintile.Erau prea multe necazuri pentru o singura viata.

_Capitolul 9_
-Cosmar-

_______________________________________

#53

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Bai frate cine e Nobody` x( ? ca mor aici de curiozitate` :-L sincer acum cred ca e Joe` :-? cine stie poze lea facut cineva care e cu el poze` :| sau poate e A` :-?
?

hai next`

p.s e super poza` ;x

_______________________________________

#54

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

merci:* mai astept un comm si pun.

_______________________________________

#55

StRaNgE <> Tourniquet
I rock!**
Din: >Gothic Town<
Postari: 2591

bhaii omuleeee cine e nobodyy???
hai te roogg da next si zimi ca citesc de mult si tot nu pot sa-mi dau seamaaa

mmmmoooorrrr!!!!!!
next

_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."

#56

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

Veti afla in ultimul episod. hai ca pun acum.

_______________________________________

#57

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Hai` :-w ;x

_______________________________________

#58

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 9_
-Cosmar-

Cand mama intra cu o fata dura si furioasa, stiam foarte bine ce urma sa vina.Discursul acela lung si plictisitor de care mai dadusem eu in toata existent mea doar de cateva ori.Nu se intampla prea des ca mama sa ma certe, insa cand o facea, totul devenea ca un cosmar.Si sincer nu-mi dadeam seama ce era atat de rau ca iesisem putin afara?!
-Allison!Esti nebuna?Sa pleci asa?Cu piciorul in ghips?Doamne!Cat de inconstienta esti!Va trebui sa-ti pun paznic la usa?Ce Dumnezeu?!M-am saturat de tampeniile tale!Gandeste si tu putin inainte!Ai aproape optsprezece ani, nu mai esti un copil!
-Mama!Gata.. Nu am nimic.M-am distrat putin..Si Joe a avut grija de mine!am inghitit eu in sec.
-Da!Normal!Cauta scuze…Ma omori cu zile!
-Mama, stii ceva?!Nu mai tipa la mine, te rog!Daca chiar te intereseaza asa de tare situatia mea..de ce nu ma intrebi niciodata cum ma simt?Ce fac, daca imi place cineva!Daca sufar sau daca mi-e bine!Nu te intereseaza nimic.Sau ma rog, aproape nimic!
-Daca nu m-ar interesa nu as fi aici!
-Chiar te rog!am zis eu nervoasa. Si iesi.Era a nu stiu cata oara cand mama ma lasa singura.Deja incepeam sa urasc acel moment.Mi-am dat ochii peste cap si am batut nervoasa cu pumnii in pat, strangand cearsaful in pumni.Uram sa ma cert cu mama, dar niciodata nu-mi dadea alternativa.Iar incepusem sa plang.Toata saptamana fusese groaznica, incepanad cu sambata si terminand cu vinerea. Incercam sa-mi sterg lacrimile insa se adunau la loc.Ma gandeam si la Joe.Probabil il amagisem.Stiam ca-l iubesc pe Andrew, si totusi…Zburam din floare-n floare, cum se scrisese pe site.Sau nu chiar - povestea cu A. era doar in capul meu.Dupa ceva timp de plansete, de lacrimi, de suferinta mi-am bagat capul in perna, sperand sa scap de harababura ce era in capul meu si am inceput sa privesc in gol, gandindu-ma..Si din nou somnul ma furase, ducandu-ma intr-un vis.
El. era acolo langa mine si-mi tinea mana intra lui, oferindu-mi pace si liniste.Imi saruta crestetul capului, managaindu-mi apoi obrazul.
-Mi-e frica!am soptit eu.
-Sunt aici..
-Sa nu pleci!l-am imbratisat eu.
-Niciodata!Voi fi mereu aici,imi sopti si A.
Insa visul devein cosmar, cand Joe se zari in departare.Avea ochii rosii de furie si mainile inclestate in pumni.Pe fata lui se citea ura.M-am speriat, dandu-i drumul lui Andrew.Joe ma dadu putin la o parte si-l lua pe Andrew la bataie.Am tresarit speriata si am inceput sa tip catre el, incercand sa-i despart.
-Joe, nu!
-Allison, taci!Asta tine doar de noi doi!
Cand Andrew ii dadu cu pumnul in obraz, Joe se infuria, scotand un cutit.Cand l-am vazut, inima-mi impietrise - imi era foarte frica.Isi lua avant si-si infipse cutitul in inima lui Andrew.
-Nu!Joe!Ce-ai facut?Tampitule!
Am strigat cat am putut de tare, ignorand raurile de lacrimi ce incepura sa se scurga pe obrajii mei.Am cazut in genunchi langa trupul lui, luandu-i mana in palmele mele.
-Andrew!Te rog..Nu!
-Draga mea…Imi va fi dor de tine!
-Nu vorbi tampenii!i-am mangaiat eu obrazul.Idiotule!am strigat eu catre Joe, cu o privire ucigatoare.
-E mai bine asa, zise Joe neintersat.
-Stii si tu ca voi muri..Te iubesc!
Si acestea fusesera ultimele sale cuvinte.Inchise ochii, lasand o lacrima sa-i curga.
-Nu!m-am trezit eu tipand, rasufland greu, plina de sudoare.
-Allison!dadu mama buzna in salon.Ce-ai patit, draga mea?
-Un cosmar!am zis eu, incepand sa plang.
-Ce-ai visat?!Off, draga mea!ma prinse ea in brate.Linisteste-te!
-Am nevoie sa-mi fi alaturi, mama!
-Aici sunt..
-Sa nu pleci!
-Nu voi pleca!
-Te iubesc, mamico!
-Si eu, draga mea, si eu!
Si m-am afundadt in pieptul ei, plangand puternic.Era bine acolo.Ma simteam protejata.Era ca acum mult timp, cand mama ma imbratisa pentru a ma incuraja.Mereu dadea roade, mereu reusea.Cu o singura atinge imi incredinta din nou curajul.Am strans-o in brate, privind cum soarele stralucea undeva departe.Am inchis usor ochii, stiind ca sunt acolo, in bratele ei.

_Capitolul 10_
- Dor.. -

_______________________________________

#59

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Ce cosmar` induiosator momentul ala mama-fiica` de ar fii maicasa asa mereu` :-w ;x
hai next` ; x

_______________________________________

#60

StRaNgE <> Tourniquet
I rock!**
Din: >Gothic Town<
Postari: 2591

ce dragutzz....-Am nevoie sa-mi fi alaturi, mama!
-Aici sunt..
prea frumos momentul acesta!!!
urat a mai visat..bine ca mama ei e langa ea....
next

_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."

#61

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 10_
-..Dor..-

De plictiseala sau poate doar cu intentia de a uita totul, am luat cartea mamei – “Romeo & Julieta” - de pe dulap si am inceput s-o citesc. Cu toate ca nu stiam prea bine povestea celor doi cartea aceasta nu se asemana deloc. Dupa ceva timp ochii incepura sa ma suture. Rezistam eu la mai mult de patruzeci de file, insa din cauza plansului renuntau, nu mai puteau. Am oftat usor si am pus-o la loc.
Eram singura si ma plictiseam din nou. Reusisem cumva s-o conving pe mama ca nu am sa mai fug din spital, putand astfel sa mai treaca si pe acasa. Si cand eram singura nu aveam ce sa fac decat sa intru pe web sau sa ma gandesc la diferite lucruri; in ambele cazuri, ranindu-ma singura. Daca stateam sa ma gandesc ma raneam singura mereu. Probabil faptul ca cineva ar fi fost de vina era numai in imaginatia mea. Poate numa’ eu eram de vina. Si poate nu stiam cum sa inteleg asta. Si-mi era atat de dor de generala, cand radeam din orice, cand ieseam cu toti colegii mei din Houston.. Si ce diferenta. In cate feluri ma schimbase Dallasul... Incepand cu aspectul, pana la intregul meu comportament. Dar si aici tot eu eram de vina. Eu ma lasasem furata. Eram propriu-mi hot.
Nici lacrimi nu mai aveam si sincer, mi se acrisera de ele. Chiar imi doream din tot sufletul sa zambesc din nou. Si sa nu mai am nevoie vreodata de aceasta “eu”. Si probabil, totul ar fi fost mult mai usor daca incepeam prin al uita pe Andrew. Si nu ma temeam ca as fi putut sa-i duc dorul - lui sau iubirii mele pentru el – pentru ca stiam ca incetul cu incetul as fi reusit. Si de fapt, ce stiam eu ce-i ala “dor”?! Poate pentru mine, era un simplu cuvant fara sens. Brusc in mintea mea au inceput sa se invarta numele tuturor persoanelor dragi mie si nu numai.

Sushi – Cat imi lipsea. Mereu imi fusese aproape, de cand ne cunoscusem. O singura data pleca undeva fara mine. Insa era o chestiune de viata si de moarte. Aia puteam accepta - asta nu – nu de data aceasta, and aveam nevoie de ea. Insemna atatea pentru mine. Mi-as fi dat si viata pentru Sj. pentru ca stiam ca si ea ar fi facut la fel. Si sincer, i-as fi daruit-o fara sa ma gandesc – si asa nu valora mare lucru. Poate doar o chestiune sentimentala..
Mama – Oricat de cicalitoare si prea grijulie ar fi putut fi, era mama mea. Si o iubeam enorm. Si chiar daca nu-mi comunica prea multe, fusese langa mine in cele mai proaste momente ale vietii mele, si o apreciam pentru asta. Stiam ca ma iubea…
Tata – Cateodata, cand ma regandeam la el simteam nevoia sa-l omor! Insa aveam asa mare nevoie de prezenta lui.. Imi reprosa mereu faptul ca stau prea mult afara, ca umblu cu destrabalati, ca ma imbrac ciudat.. Insa mereu constientizam ca avea dreptate. Si inca-l mai iubeam, in ciuda tuturor lucrurilor urate pe care le facuse..sau le spusese.
Andrew – Numele asta ma urmarea peste tot. Si vazandu-l mereu nu putea iesi din mintea si sufletul meu. Era un simplu baiat. Ma rog..avea el atatea calitati insa nu era iesit din comun. Si de cand eram mica ma gandeam ca baiatul care avea sa-mi fure inima, trebuia sa aibe ceva special. Si poate ca A. avea insa-mi era frica sa recunosc. Speram doar sa-l pot uita.
Isabella – De cand sosisem in scoala ma privise cu ura. Cu toate ca la inceput nu aveam nimic cu ea, pe parcurs m-a facut sa-i impartasesc sentimentele. Si poate o uram doar pentru ca era iubita lui - insa nu vroiam sa cred ca sunt atat de infantia.
Si Joe – defapt, suna urat ”si Joe”! Nu era “si Joe”! Era Joe Era baiatul care-mi readuse zambetul pe buze. Si nu-l puteam lasa la urma. Probabil eram egoista insa vroiam sa cred ca el este antidotul. Nu vroiam sa-l folosesc ci vroiam sa incep sa simt ceea ce credeam. Si chiar daca s-ar fi intamplat asa ceva.. Pentru salvarea mea, eram in stare sa ma prefac ca-l iubesc. Ii duceam dorul. Si stiam ca aflasem rostul acelui cuvant. Ai duce dorul lui insemna a-mi fi dor de mine. Si in acel moment, aflasem cat sunt de egoista...
Am insfacat telefonul de pe dulap si i-am cautat numarul in agenda, gasindu-l repede. Am apelat cu sfiala si-am asteptat sa-i aud raspunsul..vocea. Eram intuziasmata si muream de nerabdare.. Eram ca un copil mic. Eram din nou eu!
-Alo?!
-Joe? am raspuns cu teama.
-Allison?
-Imi recunosti vocea?
-As fi un prost daca-s uita-o…
-Vreau sa vi aici. Vreau sa te vad.
-Insa se lasa seara..
-Si asta te impiedica?!
-Nu..Sti ce?!Nu mai caut motive de refuz..Ajung imediat!

_Capitolul 11_
-Impuls –

_______________________________________

#62

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Damn` ;x Te iubesc!!!!! Ai pus ficul asta la loc` 8->
Doamne cat il ador` ;x si ador cum si-a descris dorul fata de Joe`
vreau sa vad ce fac cand ajunse Joe` sper sa o sarute iar` 8-> si de mai multe ori` : ))
Astept next` si cat mai repede` :-w

_______________________________________

#63

StRaNgE <> Tourniquet
I rock!**
Din: >Gothic Town<
Postari: 2591

Ohh...idem Malecka...bine ca l-ai pusss

Hmm...nu i-a uittat vocea

oo daa<333333....prevad ceva frumos nu-i asa???..sper sa nu ma insel ...
vreau continuareaa baby!!

_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."

#64

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 11_
-Impuls –

Mainile-mi tremurau. Privirea-mi era pierduta. Gandu-mi era la el si rasuflarea-mi era apasata. Asteptam sa bata-n usa. Sa intre si sa ma priveasca din nou cu ochii sai draguti. Insa de-odata A. imi invadase mintea. Pentru un moment, vroiam sa-l vad pe el intrand pe usa. Pentru o fractiune de secunda mi-l imaginasem sarutandu-ma. Insa cand m-am trezit la realitate, sau atunci cand am reusit sa-mi depasesc imaginatia, in usa se auzi o mica bataie.
-Intra.. am zis eu sfioasa.
-Allison.. gemu el.
-Joe!
-Ai patit ceva?!
-Nu..Nu! Doar vroiam sa-ti vad chipul.. inca o data inainte sa adorm.
-Si eu ma gandeam la tine cand ai sunat…
Cand imi analizasem cuvintele, gandu-mi paralizase. Cum puteam sa-i fac astfel de declaratii, daca eram sigura ca nu simt mai mult decat prietenie pentru el!? Sau poate ca mintea mea intelesese mai bine ca sufletul meu mesajul vorbelor mele de mai devreme. Am oftat usor si i-am facut semn sa se aseze pe pat. Afara era noapte déjà, luna fiindu-ne martor. Am privit pe geam la luminile orasului ce se vedeau pe marile ferestre in timp ce Joe imi urma privirea. Se facu mai comod pe pat, avand grija sa nu-mi atinga piciorul ranit. Genunchiul mi-l adusesem la piept iar el isi rezema trunchiul de el. Luna era mare si argintie. Semana cu felinarul vietii. Era de fapt felinarul vietii! Atmosfera era tacuta, insa atat de palcuta incat imi permitea sa visez.
-Ce frumos, ofta el usor.
-Iti multumesc, Joe!
-Pentru?
-Pentru tot. Ai fost unul dintre putinii care m-au ajutat sa ma ridic .Esti aici, acum cu mine. Nu ai fost la scoala pentru mine.. Sper sa nu ajung sa te iubesc! am oftat eu dezamagita.
-Hei! De ce zici asta?se ridica el, rezemandu-se in maini.
-Pentru ca te-as rani. Pentru ca nu stiu sa iubesc. Ah si in fond… M-am oprit pentru ca stiam ca ii voi pronunta numele si nu vroiam sa-mi strice seara. Pur si simplu vroiam ca pentru A. sa fiu in stare sa construiesc un zid.
-Andrew? ofta si el.
-Nu am vrut sa-l pomenesc..
-Nici n-ai facut-o!
-Cel putin nu intentionat! l-am linistit eu.
-Ai putea sa-l uiti! Trebuie doar sa vrei…
-Vreau Joe! Vreau!
Am zis acest lucru atat de hotarata, incat el pufni intr-un ras cristalin. Ma lua putin in deradere insa nu ma suparasem pe el. Zambetul sau parea prea innocent. Si l-am zarit. Statea acolo in fata mea asteptand parca sa ma hotarasc. Si stiam, la dracu’, ca trebuia sa ma decid .Trebuia sa aleg intre pura suferinta si antidotul ei. Si nu ma puteam crede in stare c-as putea-o face.
Un impuls imi strabatu tot corpul. Un zambet se ridica in coltul gurii. Un fior ma trecu pe sirea spinarii. Un ranjet de-al lui cristalin ma facu sa vibrez .Era a doua oara. Si stiam ca o puteam face pana la capat – care ar fi fost acela.
I-am prins fata moale in mainile mele reci si m-am aplecat catre el. L-am sarutat adanc. Pasional. Dulce. Am mentinut sarutul asa pana cand am simtit ca nu mai am aer in plamani. Mi-am dezlipit buzele de ale sale si l-am mai sarutat usor de doua, trei ori. Cu ochii inchisi i-am zambit,i ar apoi i-am simtit buzele sale calde si carnoase pe frunte, apoi pe nas, pe buze, pe barbie si cobori usr catre gat. Am deschis ochii si l-am sarutat din nou adanc. Isi apasa si el cu o forta teribila buzele de ale mele, zdrobindu-le intr-un sarut greoi. Parca astepta de prea mult timp acest moment. Mi-am tercut mainile prin parul sau blond, lasandu-le sa cada peste al sau spate. El ma prinse de coapse si ma mai saruta o data. Oprindu-se.
Ma privi in ochi adanc. Zambi amagitor si-mi dadu drumul. Se uita catre luna si apoi imi zambi din nou, tragandu-ma langa el. Mi-am mutat piciorul cu ghips drept, pe orizontala patului si l-am strans in brate, mutandu-mi privirea catre luna. Imi era atat de rusine – deoarece “ea” ne vazuse – insa ma simteam in acelasi timp si al naibii de bine. Zambeam incontinuu si ma mira faptul ca El. nu era acolo – in mintea mea.
-Vreau ca luna sa fie de-acum darul pe care as dori sa ti-l ofer in fiecare noapte.
-Ce cuvinte frumoase-mi spui tu mie. Mie, care nu ti-am cerut nimic. Mie, care ti-am furat un sarut dulceag. Tu chiar te crezi capabil sa ma iubesti? Asa cum sunt..
-Asa cum esti! ma intrerupse el.
-Cu fiecare eroare care s-a strecurat in mine?!
-Cu fiecare, Allison!
-Tu-t i dai seama ca vorbim ca doi filozofi? am pufnit eu.
-Nu..Vorbim cum ne vine.
-Spunem ce simtitm, am adaugat eu.
-Bine! Exageram putin! a ras el.
-Si ai putea sa traiesti alaturi de mine cu frica ca va veni o zi in care te voi rani?!
Insa nu-mi rapsunse nimic. Isi dadu ochii peste cap si gemu un mic “hmm”, apoi se intoarse catre mine si-mi prinse fata intre doua degete ale sale, sarutandu-ma din nou, de doua ori.
-As putea trai si inca foarte bine. Stiu ca nu ma iubesti..
-Dar..
-Shh! Stiu! Insa te voi ajuta sa-l uiti, bine? !Asta doar daca-mi vei promite..
-Daca vei reusi, te voi iubi vesnic!
-Asa vroiam sa aud! ma stranse din nou in brate.
Dupa cateva ore de cand ramasesem asa, de cand ii urmaream martorului nostru traseul, mi-am lasat ochii sa mi se inchida. Stiam prea bine ce avea sa se intample si nu-mi doream sa plece. Insa-mi era somn. Ma aseza pe pat, invelindu-ma grijuliu cu patura mea apoi imi saruta fruntea, iesind in liniste din salon. Am inceput sa zambesc, gandindu-ma - pe drumul catre vis – ce frumos fusese totul. Speram ca asa va ramane. Imi doream asta din toata inima.

_Capitolul 12_
-Prezentare oficiala-

_______________________________________

#65

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

Recunosc ca am ramas, oarecum, fara cuvinte cand am citi nextul asta.
Ai descris totul atat de profund... Chiar nu stiu ce sa spun.
So, asteptan next :>

#66

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

Mai comm cnv, sau îl duc la arhivă?!

_______________________________________

#67

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

Da yo cini dracu sunt ma?
Nu ma recunosti? Sa-ti fie rusine!
Eu sunt Sponge Bob Pantaloni Mulati!
Hai ma baga nextu XD

#68

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

Dacă nu mai primesc nici un comm, am să pun next-ul mâine iar dacă..nici apoi, îl mut la arhivă :-J....
[Şi nu tot de la Karina] - Eu le citesc pe aproape toate, deci nu e vorba de pretenţii.

_______________________________________

#69

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Semana cu felinarul vietii. Era de fapt felinarul vietii!

Ce frumoase sunt propozitile astea`

vai si dialogul dintre cei doi cand isi promiteau ca vor fi mereu impreuna` 8-> e superb totul` ;x ador cum scri acum pune nextuuuu`

[/i]

_______________________________________

#70

SmooshBoo
I rock!**
Din: Galatzi
Postari: 1680

Hai ma anu' asta!

#71

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

_Capitolul 12_
-Prezentare oficiala-

Cand m-am terzit, ceasul indica ora noua jumatate. Am deschis ochii usor, simtindu-mi zambetul pe buze. Mama era aici deja. Citea din nou la cartea sa. Un ras lin imi scapa, captandu-i atentia.
-Hei! Neata’!
-Neata, mama!am ranjit eu.
-Ce-i cu zambetul asta asa de dimineata?
-Nimic?! m-am intrebat eu.
-Eh nu! Are legatura cu vreun baiat?
-Mama! m-am fastacit eu.
-Maine putem pleca acasa.
-Da? am zis eu bucuroasa. Aleluia! Cat mai trebuie sa port ghipsul?
-Daca se vindeca bine, vinerea viitoare vei putea merge pe picioarele tale.
-Ah! Ce bine!
-Tot nu mi-ai raspuns!
-Ha? m-am mirat eu.
-Cine este.. el?
-Care el?
-De ce o faci pe proasta?! Si eu am fost ca tine. Cunosc eu zambetul acela.
-Nu-ti zic! am ranjit eu rusinata.
-De ce? N-ai incredere-n mine? lasa ea cartea deoparte.
-Nu! Nu e asta, insa nu stiu daca voi reusi sa-l iubesc asa cum merita..
-Adica?! Stai ca m-ai pierdut..
-E o poveste lunga, mama! Mi-e si rusine sa-ti povestesc totul acum. Si nu mai conteaza!
-OK! Dar zi-mi cine e..
-Ti-l pot prezenta?
-Normal! Trebuie sa am o discutie cu el…
-Mama!
-Glumeam! ranji ea. Zi-mi macar cum il cheama!
-Nu! Dar promite-mi ca nu-mi vei spune nimic. Plus ca, nu stiu ce vei crede. Adica, am fost prieteni si acum am aflat ca el ma iubeste…
-E vre-un prieten de la scoala?
-Vei vedea! am ranjit iar.
-OK! Sincer, sunt tare curioasa sa-l cunosc.
-Ma cam indoiesc! am ranjit din nou.
-Cheama-l aici!
-Poate-l bati! am inceput eu sa rad.
-Allison, termina! Traim intr-o lume civilizata. Si cel putin, nu m-as lua de el chiar aici!
-Ma ajuti foarte mult!
Am luat telefonul de pe dulap si am reapelat numarul lui Joe. Era cam devreme si speram sa nu-l fi trezit din somn. Era sambata, fiecare om avea dreptul la ceva somn. I-am mai ranjit o data mamei in timp ce ascultam tonul apelului.
-Allison?!
-Hei! Buna..
-Ce faci?
-Bine.. Stateam de vorba cu mama.
-Aha… Ai nevoie de ceva?
-Nu! Mananci? Sau esti in picioare?!
-Nu… Sunt in pat si vorbesc cu tine la telefon. De ce?
-Vreau sa vi aici, sa te prezint mamei.
-Ce gluma e si asta? rase el. Doar ma cunoaste.
-In calitate de prieten…
-Allison.. zise el rigid.
-Da?!
-Vrei sa spui ca.. Ma prezinti mamei tale ca.. Iubit?!
-Aha! am inghitit in sec.
-Poate ma omoara daca ma vede.
-Am rezlovat-o si pe asta! am ras eu.
-OK! Pe la cat?
-Poti veni pe la doisprezece, unu…
-OK! Voi fi acolo.
-Bine! Pa..
-Sa-mi iau casca de la baseball?!
-Nu mai! am ras. Te pup. Pa.
-Te iubesc!
Nu i-am putut raspunde la fel. Si imi gasisem ca scuza ca mama era langa mine. Insa stiam, n adancul sufletului, ca nu ma credeam in stare sa-l mai mint inca o data. Sau sa ma mint pe mine. Am inchis telefonul si l-am pus pe dulap.
-Deci.. Vine?
-Aha!
-Binee!
Mama incepu din nou sa citeasca, de parca nimic nu s-ar fi intamplat; insa eu… Imi venea sa-mi rod unghiile de emotie. Imi era frica si ma simteam o idioata.
Adica, cum sa-l prezint mamei ca iubitul meu?! – asta spunea sufletul meu.
Dar ce avea? Aseara-l sarutasem cu foc! – dadu sentinta, gandul.
Am oftat de cateva ori greoi si nu-mi gaseam stare.
La un moment dat, in timp ce vorbeam pe Messanger cu Steph, telefonul incepu’ sa-mi sune .Cand m-am uitat speriata catre numar, am rasuflat usurata, vazand ca-i Sushi.
-Alo! Ce faci beteago?! rase ea.
-Bine! Mi-e dor de tine!
-Sa nu-ti mai fie!
-Cum adica? !mi-am ridicat eu spranceana stanga, din instinct.
-Ghici unde sunt!
-In Florida, intr-un super mall! am ras eu.
-Noup!
-In nu stiu ce cafenea!
-Noup!
-In nu stiu ce cinematograf!
-Nu, nu, nu!
-Dar unde naiba?! Scuze, mama! ranji eu.
-In avion!
-Ce avion?
-Diseara sunt in Dallas!
-Ce? am sarit eu in fund, ca arsa.
-Aha! Tata trebuie sa mai ramana aici, insa mama trebuie sa mearga la serviciu.. Ma rog! Ma intorc!
-Aleluia! Doamne, te vei interna si tu cu mine! Nu stii cate am sa-ti spun..
-Te cred! Si eu am sa-ti spun multe.. Am intalnit pe strada si vreo doua vedete! Trebuie sa vorbim!
-Aha! Normal!
-Alli, trebuie sa inchid! Decoleaza avionul si..
-La cat ajungi?
-Diseara, pe la cinci! Poate ajung si la spital! Te iubesc. Paa!
-Pa! am zis eu intuziasmata, inchizand.
-Sushi?
-Da, mama! Azi vine acasa!
-Insa nu trebuiau sa ajunga duminica seara?
-Ma rog..Nu am inteles foarte bine. Cert este ca sunt in avion. Ea si Ashlee.
-Ah, ma bucur pentru tine, draga mea!
-Aha..Si eu!

***
Cu fiecare minut care trecea eu deveneam mai agitata. Deveneam paronica si mi se facea si mai frica. Nu ma simteam in largul meu insa asa avea sa se intample . Eu facusem acest curs pe care viata-l urma. Mama ma ajuta sa ma imbrac cu o rochita frumoasa Era neagra, cu fluturi. Avea bretelute subtiri si era stransa pe talie. Imi aranja patul in timp ce eu stateam pe locul ei. Era atat de incomod. M-am asezat cu chiu cu vai pe pat si mi-am luat trusa de machiaj dandu-mi ochii cu negru. Joe ma mai vazuse asa, insa de cand intrasem la spital, statusem nemachiata.
Chiar cand am terminat, un ciocanit se auzi in usa. Cand usa se deschise, trupul meu ingheta. Si nu din cauza ca aveam rochie.
-Buna ziua, doamna Miller, Allison!
-Andrew?! ramase mama intepenita.
El intra in salonul meu cu un buchet de trandafiri. Imi zambi usor. Si inchise usa. Se uita zambind la mine. Insa mie mi se pusese o ceata pe ochi.
Ce cauta el acolo?! De ce tocmai azi? De ce revenise..
-Ce cauti aici?!am reusit eu sa zic.
-Pff, am vrut sa stiu cum mai esti.. Stii tu, data trecuta am venit cu alt scop si a trebuit sa plec. Poftiti! ii intinse el buchetul mamei.
-Multumesc! zise mama putin surprinsa, uitandu-se ciudat la mine.
-Mersi ca iti faci griji pentru mine! Cum a mai fost la scoala?
-Eu ies putin! spuse mama.
-Bine, mama!
-Binisor…Ma rog! Iti pot povesti doar de orele de biologie! anji el.
-Aha! Ma simt bine..
-Imi zici sa plec?! rase el.
-Ah, nu! De ce as face-o?!
-Doar intrebam. Cand vi la scoala?!
-Te pomeni ca mi-o-ti duce dorul! am facut eu pe proasta.
-Au mai intrebat cativa de tine..
-Ai venit in numele lor?!
-Nu.. Am venit eu, pentru mine.
-Aha! am zis eu indiferenta. S-ar putea ca luni sa vin la scoala..
-Ah, ce bine! Pai, atunci… Eu plec. Ma bucur ca te-am putut vedea. Pa! Ai grija…
-Pa, Andrew!
Si iesi pe usa. Am luat o gura mare de aer si m-am prabusit pe perna. Ce Dumnezeu cauta el aici?! De ce-mi stricase si mai tare ziua?! Acum, probabil devenisem cea mai proasta companie. De ce nu aparuse Joe?! De ce totul mergea prost?
-Ah, Allison! Scuze c-am intarziat.
-Joe?! m-am ridicat eu.
-Am pierdut autobuzul! ranji el.
-Aleluia ca esti aici!
-Se pare ca Andrew ti-a stricat dispozitia.
-De unde stii?
-Am dat nas in nas la intrare..
-A venit sa vada ce fac!
-Si ce daca?! Sti ceva, eu ma simt bine…
-De ce?! m-am mirat eu.
-El e acolo iar eu sunt aici langa tine.
-Mereu ma faci sa zambesc!
Veni usor catre mine si-mi saruta usor buzele. Un fior puse stapanire pe mine. I-am atins obrazul cu mana si l-am indepartat usor, zambindu-i.
-Aha, deci el este misteriosul nu?! zise mama cu spranceana dreapta ridicata.
-Ah, mama..Scuze! am ranjit eu. Nu te-am auzit cand ai intrat.
-Buna ziua! ranji si Joe.
-Buna, baiete! Auzi, stii ceva! Pe langa flacau’ celalalt.. Si asa din cauza lui esti aici!
-Nu e adevarat! Ti-am zis ca a mintit.. Ma rog! El este, iubitul meu!
Si am ramas muta, auzind micul ecou. Ma simteam atat de prost. In viata mea nu mai mintisem atat. Sau daca o facusem, nu-mi provoca aceasta stare.
Ii facusem prezentarea oficiala - nsa chiar i se putea atasa acest adjectiv? “Iubitul Meu!”.

_Capitolul 13_
-Evadare-

_______________________________________

#72

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Deci am ramas paf cand am citit ca a venit Andrew` :|
Dar de ce a venit oare?` :-?

Pe langa flacau’ celalalt.. Si asa din cauza lui esti aici!

Nu prea am inteles prea bine partea asta` :]] dar in fine`
Ce bine ca se intoarce si Sj` <3
Frumoasa disctuia mama-fiica` ;;] as vrea sa pot disctua si eu asa cu mama` :-@
=]]

Hai Next!` <3

_______________________________________

#73

Ella.2023
#I'm cool#
Din: DreamLanD ;x
Postari: 244

Esti foarte talnetata. Ador modul in care descrii.. ce sa mai ... nici nu stiu ce sa mai spun.. doar un cuvant :
NEXT ;x

_______________________________________

Provocare: Idolul meu este Geo!! (G30_TH)

#74

K.
I rock!**
Din: Tokyo.
Postari: 4973

Hai Gree!!` :o3

_______________________________________

#75

!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Postari: 902

Ăăă. mă-sa se referea ca mai bine Joe decât Andrew - că din cauza lui` Allison e în spital.
În primele capitole luase vina asupra lui.
Vine mâine nextul..
Ella- tu vrei să zici că ai citit toate capitolele? =]

_______________________________________

Pagini: 1 2 3 4

Mergi la