 !Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
Oh, sincer merci de idee=] Titulul l-am pus aiurea. Oh, da, am să-l schimb. Se va lega mai bine.
Telefonul meu a murit!
Ca un copil prostuţ ce se avântă la milioane de jucării deodată, aşa m-am avântat eu la ceaşca de ciocolată caldă.
[ Probabil unii oameni confundă „cald” cu „fierbinte” !!]
-Arş! Ahh, ce frige! Dădeam aiurită din mâini.
-Ce bleagă eşti.. Suflă!
-Ce să suflu?! La limbă? M-a bufnit pe mine râsul, dar măcar am fost acompaniată de el.
-Trece, zâmbi apoi.
Mi-am dat jos paltonul deoarece mă încălzisem brusc. Se pare că măcar acea ciocolată „caldă” îşi făcea efectul... Nu ştiam totuşi ce caută el acolo, cu mine. Pe bune! Un Josh îmi era de ajuns – nu aveam chef de un altul care să-i urmeze.
~ Beep. ~
Hannnna. : Fată, eşti bine?! E deja beznă afară, unde bântui? Răspunde-mi urgent.
-S-a întâmplat ceva?
-Agh, nu! Vară`mea se sperie din orice. Te deranjează să-i răspund? Am zâmbit forţat.
-Nu, normal că nu!
» Stay chill! Sunt foarte bine – şi-ncă n-am ajuns la cumpărături. Am să-ţi povestesc eu. În plus : n-au trecut nici patruzeci de minute! Şi.. dacă m-ai pierde ce?! Cui i-ar părea rău? «
Am aruncat telefonul pe masă, şi-am mai suflat în ciocolată, sorbând uşor.
~ Beep. ~
Dar nu m-am uitat – l-am închis şi l-am lăsat acolo : sigur în mesajul ei exista cel puţin o înjurătură si-un reproş, aşa că nu aveam chef.
-Ah, Bill! Uite cât s-a făcut ceasul, mi-au fugit mie ochii din nou pe ceas. Era opt fără şi nici nu ajunsesem la market.
-Era interesantă povestea cu Veve.
-Mda, căţelul meu a fost unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Dar ştii ce?! Era cam prost! Altfel cum să stea la muşcat ca şi când i-ai da de mâncare? Mi-am dat ochii peste cap.
Râse uşor şi se ridică de la masă, după mine. Brusc îmi revenise cheful de râs – şi Hanna mereu mă prevenea să nu fac exces de cofeină.
-Haide repede, lăsă el banii pe masă.
Când am ieşit din bar m-am împiedicat. Dar nu de orice, ci de bocancii lui ciudaţi. Am râs uşor şi mi-am îndreptat mersul. Ştiam exact de ce aveam nevoie: o nouă cutie de ceai de mentă şi săpun lichid cu levănţică...
În market era destul de aglomerat, dar asta nu m-a împiedicat să fug aproape, către standul cu ceai. Bill mă urmă.
-Ippy! Am strigat eu când am văzut, pentru prima oară de când foloseam, raftul plin de cutii de ceai. Iau două! Aşa, nu mă va mai certa Hanna.
-Hanna.. Fiind? Rânji el, aplecându-se după o cutie.
-Verişoara mea.
Îmi zâmbi scurt şi mai luă o cutie. Şi încă una, şi încă una... Se opri la şapte.
-Astea-mi vor ajunge o perioadă.
Îl priveam mirată şi oarecum amuzată de braţele sale pline de cutii de ceai. Marketul era aproape – chiar aşa de leneş putea fi!? Am luat un coş de mână, şi-am aruncat amândoi în el, cele nouă cutii de ceai.
-Miere, cocos, vanilie.. Ah! Aici era, am luat eu săpunul cu levănţică, aruncându-l în coş. Şi? Ce-ţi mai trebuie?
-Atât! Rânji prostesc.
-Atât?! Nu era vorba de „nişte” ?
-Ba da! Spuse încă cu rânjetul acela pe buze. Nişte cutii de ceai – era tot ce aveam nevoie!
-Oh, bine. Hai să mergem, e deja târziu, m-am uitat eu la ceas din nou – nouă fără zece.
Când am ieşit din market, am adâncit din nou mâinile şi-am dat de telefon...
Hannnna. : Abia aştept să ajungi acasă, să vez tu cine are nevoie de tine! Idioato! Dacă te mai aud vorbind aşa...
-Neinteresant, am şoptit încet.
Hannnna. : Şi nici nu-mi răspunzi. Ei bine, lasă!
-Trei mesaje?! Zi şi tu de nu-i culmea! M-am adresat eu lui cu privirea-n telefon.
-Cine?
Am rânjit, când am citit următorul mesaj – uitând sa-i răspund.
Hannnna. : Măăăi, acum lăsând gluma, ce-i cu tine?! De ce naibii nu răspunzi? Masha, NU E FUNNY!!
-Bill, trebuie să plec! Am zis eu când m-am văzut în faţa blocului ... lui.
-Stai! Dă-mi numărul tău de telefon.
~ I`d catch a grenade for ya.. ~
Telefonul sună parcă de data asta mult prea tare. Zgomotul mă sperie, şi-aşa, telefonu-mi căzu din mână pe jos – făcându-se praf.
-Telefonul meu e mort! Am zis furioasă şi m-am aplecat să-l culeg de pe jos.
-Vaai! Se aplecă şi el, ajutându-mă. Dar promite-mi că ne vom mai vedea, mă privi în ochi, fiind la jumătate de metru distanţă de mine..
_______________________________________
|
|
.
