 !Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
Vă pun next, dar vă rog frumos, lăsaţi şi voi un comm să-mi dau seama că citiţi.. Un " ce frumos, next!" pe mine nu mă încălzeşte cu nimic...
Prea aproape
Începu o melodie ciudată, ritmată.. Îmi plăcea – bubuia-n boxe şi-mi venea să dansez ca o nebună. Dar încercam să reuşesc să mă abţin.
Nu l-aş fi văzut pe Bill dansând, dar iată că îi ieşea chiar foarte bine.
Şi totuşi – simţeam că, cu fiecare bătaie a basului, corpurile noastre erau din ce în ce mai apropiate. Simţeam cum căldura explodează-n interiorul meu sau cum pur şi simplu mă topeam. Îmi era atât de cald, şi era noiembrie.
» Să fie Bill?! «
Mi-am prins mâinile-n jurul gâtului său şi-am continuat să mă mişc pe lângă el. Îl priveam în ochi – ochi adânci şi pătrunzători. Zâmbeam întruna şi din când în când, observam cum buzele lui luau contur într-un rânjet drăgălaş.
Şi mai aproape. Pieptul meu era lipit de-al său, la fel ca probabil jumătate din corp. Şi-mi era cald totuşi dar nu-mi permiteam să mă dezlipesc de el. Aş fi stricat ca o idioată un moment.. Era ciudat.
O melodie, două, patru. Aveam impresia că dacă mă dezlipesc de el, aveam să cad. Simţeam cum helanca stă lipită de corpul meu. Simţeam cum părul mi se umezeşte şi cum picăturile de apă-mi curgeau lin pe spate.
Mâna sa era pe bazinul meu, iar ale mele încă după gâtul său.
Era puţin mai înalt ca mine, dar nu mă deranja deloc. Aş fi stat aşa încă câteva zeci de ani, dacă nu aş fi fost conştientă că trebuie să ajung şi-acasă. Dar nu – plecatul acasă era ultimul lucru ce-l aveam de fapt atunci în cap.
-Mi-e sete, i-am şoptit la ureche, iar el îmi rânji, dezlpindu-se de mine. Avea un zâmbet.. probabil cuceritor. I-am prins mâna şi l-am tras după mine, către separeu.
Ce făceam?
„Şi că te iubesc. Mult!!”
I-am dat drumul uşor palmei sale şi m-am aşezat jos, sorbind din pahar, puţină băutură. Nu ştiam ce să mai zic. Eram încălzită şi totuşi, spatele începea să mi se răcească – probabil pe undeva, exista un aer condiţionat.
Îşi mai scoase o ţigară şi-mi intinse pachetul. Nu mai doream o altă ţigară, vroiam doar să vorbesc cu el, dar mi se păruse un mod bun de-a începe o conversaţie.
-Mulţumesc, am zis, ştergându-mi băutura de pe buze, cu limba.
-Plăcerea mea. Ce faci săptămâna viitoare? Continuă el.
-Pe la facultate. Şi-n rest : probabil ies cu Hanna, am dat din umeri.
-Ia-o şi pe ea. Mergem la un chef?
-Unde?
-Un vechi prieten m-a chemat în Leipzig – ţine un chef.
-Eu vin. Am să vorbesc cu Hanna, am spus astea senin şi foarte „de acord” . Am tras vreo cinci fumuri din ţigară şi-am stins-o, lăsându-l să mă priveasca ciudat.
-Vin imediat, m-am ridicat zâmbindu-i şi m-am dus la baie. Aveam un sentiment ciudat, întipărit în mine şi speram doar să nu fie...
-Hei, păpuşă.
-Marş! Am spus fără să mă uit. Când am reuşit să trag cu ochiul, am observat că-n spatele meu era doi puşani puţin ameţiţi. Mi-am lăsat de-oparte grija ce-mi apăsa respiraţia şi-am intrat în baie, udându-mi faţa cu puţină apă rece. Eram mai bine – mă simţeam mai rece acum. Mi-am şters faţa cu un şerveţel şi mi-am rujat buzele cu-n strugurel transparent – era singurul lucru care era mereu în buzunarul meu. Şi pachetul de ţigări. ( dar azi lipsea )
L-am găsit la masă, butonând la telefon.
-Gata, m-am aşezat.
-Mai ai chef de dans? Îşi strecură telefonul în buzunar.
-Ţi s-a deschis apetitul?! Încă o Caipiroska! Am făcut semn barmanului.
-Ăhă, şi au început melodiile lente.
Am rânjit şi-am aprins o ţigară. Melodii lente – cine avea chef de... Şi brusc mi se tremurase toată pielea. Îmi adusesem aminte de cele câteva clipe de dinainte. Mi-am şters luciul de pe buze cu limba şi-am mai tras un fum de ţigară. Când am simţit că Josh „revine” am stins ţigara, gândindu-mă c-o fac pe sufletul său – şi-a mers.
Când băutura-mi veni, am luat o gură din pahar şi m-am ridicat.
-Mă duci acasă pe urmă, da?
-Deja? Se apropie de mine, cuprinzându-mi talia dintr-o parte.
-Din cauza ta am lăsat-o pe Hanna singură, am rânjit, punându-mă-n faţa lui şi cuprinzându-i iar gâtul.
Am dansat vreo cincisprezece minute. Deja mă săturasem să mă bălăngăn de pe un picior pe altul. I-am zâmbit şi mi-am dat o şuviţă după ureche, ridicându-mă la a lui.
-Mergem? Am şoptit.
Dădu din cap şi mă scoase de pe „ring” . Am luat pe mine paltonul rapid şi-am dat pe gât ultima gură de băutură. Mi-a zâmbit şi-am râs nevinovat, luând-o înaintea lui.
-Ah, ce adiere plăcută, am inspirat eu aerul mai rece.
-Ce superb se văd stelele. Nu-i nici un nor, uite! Se uita el pe sus.
-Da, am aprobat, băgându-mi mâinile-n buzunar.
-Merci, veni lângă mine.
-Pentru?
-M-am distrat azi cu tine. Defapt – mereu. Eşti o companie foarte plăcută.
Probabil am roşit, şi nu i-am mai răspuns nimic. Maşinile treceau mai rar, iar liniştea se întinsese peste Berlin. Era ciudat să spun asta – dar pur şi simplu erau prea puţini oameni pe stradă şi prea puţină gălăgie ca să fii sigur că eşti în Germania.
M-am agăţat iar de braţul său şi-mi zâmbi.
N-am vorbit prea multe pe drum. Respiram uşor, lăsând din nou şi din nou aburii să joace-n faţa mea. Se oprise-n faţa blocului meu – de fapt, se oprise odată cu mine, în faţa unui bloc, despre care doar eu ştiam că » e al meu « .
-Deci, aici stai tu!
-Da, am îngânat repede după el. Merci că m-ai condus. Am vrut să-mi desprind braţele de-ale lui, dar ceva mă ţinea încă acolo. Îi sclipeau ochii, iar mie începuse sa-mi transpire palmele...
Buzele sale se deschiseră şi aerul cald ieşi, gâdilându-le. S-a apropiat puţin şi-mi fixă şi mai bine privirea-ntra lui.
Iar mă luau căldurile. Iar începeau fluturii să zboare-n interiorul meu.
Se aplecă puţin şi-mi privi reacţia. Ştiam ce urma. Ştiam şi voiam la rândul meu.
„ Şi că te iubesc. Mult!!!”
-La dracu! M-am îndepărtat de el şi i-am întors spatele nervoasă. Noapte bună, m-am întors cu faţa, ne auzim mâine.
Îmi făcu cu mâna dar fără acel zâmbet dulce pe buzele sale.
-Blestemat fii tu, dragule! Am zis cinic, urcând scările câte două.
_______________________________________
|
|
astept next
]
.
sper sa prind cat mai multe nexturi : x]
