 !Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
Oficial...
-Vrei şi tu? Iti intinse el o farfurie cu micul dejun.
-Nu, merci, ai incercat sa zambesti.
-Daca te infometezi nu rezolvi nimic, Yanna. Ce e facut e bun facut... Inteleg ca-ti pare rau dar...
-Nu, Shane! Nu e vorba ca-mi pare rau.. Dar pur si simplu, ai ridica tu din umeri.
-Haide mananca, macar putin.
Te convinse din nou cu acei ochi superbi. Ai infulecat repede painea prajita si-ai baut o ceasca de ceai. Era mai bine acum. Dar o singura intrebare inca te bantuia.. `Il iubesc?!`
-Ieri i-am dat melodia lui Patrik. Cuvintele acestea te facura sa te intorci de la fereastra. El insa nu te privea. Statea cu capul plecat si spala putinele vase..
-Si? Nu erai prea curioasa, dar parca totusi..
-A spus ca daca-i place ne cheama azi s-o cantam...
-S-o?! Amandoi?
-Ei, haide! Te privi el cu spranceana ridicata.
-Ce? Te-ai inrosit fara sa vrei.
-Va fi bine, Yanna!
Din ziua aceea.. Nu, de parca ziua aceea nu existase şi te durea sa vezi ca el parca nu-si mai aducea aminte... Ori o facea intentionat, ori dorea sa te faca pe tine sa uiti. Dar tu nu sufereai din cauza lui, ce naiba?! Poate un impuls ar fi fost suficient.
Te-ai indreptat spre el si i-ai sarutat buzele moi. Iti raspunse la sarut, dar doar atat. Ai regretat in sinea ta, dar ai continuat – incepea sa te incante la nebunie acea senzatie, acel gust ...
-Merci pentru masa, ia-i zambit dulce.
-Cu placere. Te prinse de mana si te saruta din nou. Asa da – simteai ca totusi, si pentru el insemnase ceva. Imi pare rau.
-Pentru? ai intrebat nedumerita.
-Ti-am furat naivitatea...
Ai rosit din nou si-ai inchis ochii. Iti saruta degetele si apoi obrazul.
-Nu mi-ai furat nimic.. Mi-ai oferit putin timp in Paradis.
L-ai lasat acolo privindu-te si-ai pleca sa te schimbi – aveai intalnire cu Antonia. Ai scotocit prin sifonier dupa niste blugi vechi si spalaciti si-ai gasit un maiou negru si dragut care s-ar fi potrivit la orice. Ai facut un dus repejor, trezindu-te de tot iar apoi te-ai imbracat, fugind catre bucatarie.
-Pleci, asa-i?
-Te superi? I-ai ranjit prosteste.
-Nu, deloc. A venit langa tine si te-a sarutat din nou patimas, asa cum o mai facuse. Fugi acum, cat mai poti.
Ai ranjit si-ai tras in picioare balerinii, luandu-ti pe umar un rucsac. Si ce-ţi veni?!
-Pa, iubitule. Si-ai iesit afara trantind usa. Ti-ai pus mana la gura si-ai coborat scarile val`vartej. Cand ai iesit din casa scarii un ranjet idiot pusese stapanire pe tine – dar n-ai mai bagat de seama. Te-ai urcat intr-un taxi si-ai asteptat ca acesta sa te lase-n fata blocului prietenei tale.
-Antonia, ai dat tu navale, radiind.
-Doamne, Yanna! M-am si speriat.
-Apropo, nu mai lasa usa deschisa!
-Ce-i cu zambetul ala idiot pe fata ta? Te privi ea suspicioasa.
-Pai poate daca ai fi avut telefonul deschis acum doua zile, aflai.
Te privi cinic, ridicandu-si spranceana dreapta.Te lasa sa te descalti si te astepta in sufrageria ei spatioasa. Statea pe canapea, fumand o tigara. Te gandeai cum putea sa se omoare singura?! Parul ei lung şi brunet era prins intr-o coada simpla, lasand sa se vada ochii ciocolti si mari pe care aceasta-i detinea.
-Doamne, intr-o zi vei muri! Mai lasa-le dracului.
-Hai ca stiu ca nu de-asta ai venit! Iti replica, din nou fiind cinica.
-Pff, ai rosit tu pentru a nu stiu cata oara. Stii tu.. Noul meu coleg... Ma rog, nu mai e chiar asa nou...
-Nu! Sari ea ca arsa, stingandu-si tigara in scrumiera neagra.
-Oo, ba da!
-Nu! Vai, rase ea zgomotos.
Stiai ca asta avea sa-i fie reactia dar trebuia sai fi spus – era prietena ta.
-Deci.. Sunteti impreuna?!
-Nu.. Nu cred. Nu oficial, ai dat tu din umeri. Dar nu-mi pasa, te-ai trantit pe marele fotoliu, inchizand ochii.
-Ma bucur pentru tine, te-ai trezit cu ea cocotata peste tine.
-Ce faci? Ai inceput sa razi. Da-te jos! Ii sunt fidela, chiar daca nu e nimic „oficial” .
Radeati atat de tare.. Probabil ca tu de rasul ei iar ea de al tau. Intr-un sfarsit se hotarase sa se dea la o parte. Se schimba si ea in niste pantaloni visinii si un maiou alb, luandu-si tenesii in picioare.
-Vreau sa-l vad, iti spuse ea cand era gata.
-Ce vrei tu? Ai privit-o uimita, incercand sa nu razi.
Te tarse de mana si te scoase afara din casa, trantind usa. Chiar inainte sa intri in taxi, telefonul iti incepu sa sune.
-De ce suni de pe fix?ai ras tu.
-Mai zi o data ce-ai zis cand ai iesit, isi spuse sincer si hotarat.
-Nu acum...
Tacu pentru cateva secunde si ti-ai dat seama ca pareai o copila. Si nu, ceea ce-i spusesei nu era lipsit de sens. Faptul ca nu o mai spuneai inca o data, era absurd.
-Iubitule, ai soptit tu.
-A sunat Patrik, schimba el subiectul.
-Da? Ai spus cu teama in voce.
-Ce ti-am spus eu tie!
Ai fi vrut sa tipi, dar sigur Antonia si soferul aveau sa te duca la nebuni; asa ca te-ai multumit sa inchizi apelul si sa bati usor din palme.
-Ce? Vazu Antonia ce stare aveai.
-Anto.. Viata mea.. Pur si simplu este.. Roz!? Ai inceput sa ranjesti gandindu-te la cat de urata-ti putea parea acea culoare. Dar viata vazuta in roz.. Era pur si simplu.... Splendida!
_______________________________________
|
|
pretty pleasee >: D<