!Zunbetch. ^In your face !!^ Din: Toronto.
Postari: 902
Legile vietii sau legile tale? Stateai in pragul usii si-l priveai cum despacheta... Nu avea prea multe haine asa ca micul sifonier din camera ii era de ajuns. In camera era intuneric.. Era aproape ora sapte, insa ploaia facea ca totul sa devina mai sumbru. Iti savurai cafeaua - aveai mare nevoie de ea; vroiai sa mai stai totusi putin treaza. Dintr-o data stomacul tau chioraii iar la putin timp dupa se auzi si-un chiuit din partea lui. Ati ras amandoi dar ai plecat cand ai vazut ca incepi sa fii.. Prea dulce! Pana acum ai fi mancat; Shante ar fi avut grija asta.. Si pur si simplu nu reuseai sa intelegi cum el.. El, barbat, cu servici, reusea sa aiba grija si de tine. Ai oftat si te-ai uitat prin frigider - exact asa cum sperai sa nu fie, se intampla... Era aproape gol. Te-ai uitat prin camara si-ai observat ca totusi mai ai niste paste... Macar atat invatasei si tu sa faci. Ai pus macaroanele la fiert si te-ai apucat sa prepari sosul. Borcanul cu sos de rosii-ti aluneca printre degete si se facu zop. Ai inceput sa injuri si-ai ranjit cand el iti sopti in capul tau.. `Ti-am spus sa nu mai vorbesti asa urat!` -Esti bine?! Te trezi din visare ciudatul... Avea pe el un trening si tare bine-i mai statea. Parul sau era acum uscat insa frizura lui era inca dezordonata. -Auch! Acum nu, m-am si taiat! Ai susotit din nou ceva si ti-ai pus mana sub jetul de apa rece. Era atat de bine.. -Lasa-ma sa te ajut!Iti prinse mana intr-a lui si pentru o secunda nu-ti mai pasa de durere.. Te pierdusei din nou in ochii lui. Iti dadu o suvita de par dupa ureche si te privi atat de dulce.. Dar te-ai trezit brusc din transa si te-ai tras din bratele lui. Ai fugit in camera ta si-ai inchis usa.. Credeai ca pur si simplu nu ar fi trebuit sa faci aia. Dar de ce? Cine spunea ca nu ai voie? Cine nu ar fi vrut sa te vada fericita? Si totusi, ii promisesei si lui Shante... -Esti bine? Batu el in usa ta si se facu liniste. -Te rog, lasa-ma! Ai inceput din nou sa plangi. Ce era in neregula cu tine? Nu trebuia sa te supui unor..legi. Era viata ta, de ce sufereai din nou?! Si stomacul tau chiorai din nou. Ai fugit la baie si-ai observat ca sangele nu-ti mai ricosea din mana. Ai pus putin spirt si-ti venea sa tipi. Brusc ai inceput sa razi – vroiai sa alungi durerea? -Hei, sper ca nu te superi.. Am avut `tupeul` sa le termin eu. `Ce ciudat!` Ai gandit tu pentru a nu stiu cata oara.. Mirosea la fel de bine ca si mancarea fratelui tau.. Si totusi.. Nu vorbeai cu un necunoscut?! -Merci.. Ciudatule! De data asta ai spus-o prea dragastos. Ti-ai dat ochii peste cap ca si cum aia ar fi fost o reactie la vorbele tale. In sfarsit, stomacul tau era multumit.. Insa in acea incapere era prea liniste.. Ce te oprea sa-i vorbesti?
dmn cat imi place cum scrii ador actiunea ... "merci ciudatule". ...faza asta a fost bestiala neeexxtt
_______________________________________ "I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
#38
!Zunbetch. ^In your face !!^ Din: Toronto.
Postari: 902
Sunteti duse?! Ce va palce la asta?) mama mia. 4 commuri aşa rpd O.o Vă pun acuşa.
_______________________________________
#39
!Zunbetch. ^In your face !!^ Din: Toronto.
Postari: 902
Probabil nici tu nu stiai! A spalat el vasele, asa cum iti promisese. Stateai pe scaun, rezemata de perete si vroiai sa crezi ca privesti in gol, cu toate ca priveai la el. Ai fi vrut sa-i vorbesti.. Ai fi vrut sa-i ingani numele. Dar cum?! Tu o spusesei, si acum parca incepeai sa regreti.. Si totusi.. Cum te puteai gandi la cuvantul `iubire` in acele momente? Mai puteai iubi, totusi? Nici tu nu stiai.. Nu ai fi vrut sa mai tii la cineva vreodata. De ce - s-ar fi intrebat unii. Ei bine, probabil simteai ca toate persoanele dragi tie dispareau.. Incetul cu incetul. Tatal tau.. mama ta si matusa in acel accident.. Apoi Shante.. Si acum, cum ar fi fost sa-l pierzi si pe Ciudat? Ai scuturat din cap si te-ai ridicat zambindu-i. Ti-a raspuns repejor si te-a socat. Ai plecat catre sufrageria ta peste care se parea ca trecuse o tornada. Ai oftat adanc si-ai inceput sa aduni toate acele haine care erau inca acolo unde apucasera sa zaca, revistele care stateau imprastiate pe masa si canapea si servetelele de hartie folosite. Cand ai intrat in bucatarie, el tocmai isi terminase treaba. -Esti ok? Te intreba el cand iti vazu fata posomorata. -Nu, nu chiar! Viata mea e.. O porcarie! Daca nu apareai tu, si te-ai oprit pentru ca ti-ai dat seama ce tampenii spuneai. Sau asta vroiai sa crezi. Ma rog, daca nu gaseam un coleg, poate-mi pierdeam si apartamentul.. Acum va trebui sa-mi iau inima-n dinti si sa-mi caut o slujba.. -Of, micuto! Vino aici! Si brusc te prinse de maini si te trase-n bratele lui. Ai fi vrut sa ripostezi, dar era atat de bine-n stransoarea bratelor sale.. Si-ai inceput din nou sa plangi. Ce era in neregula cu tine? Erai ocrotita acum, nu? Dar nici tu nu ai fi stiut sa-ti raspunzi.. -Va fi bine, de acord? O sa incerc sa te ajut... -Multumesc... Ai facut o pauza. Ah, era asa de ciudat sa nu-i stii numele dar parca nu te incumetai sa-ti incalci vorbele.. -Bine, ceea ce-ai spus tu era absurd si de moment.. Eu sunt... -Shh! I-ai soptit privindul bland in ochi. I-ai dat o suvita rebela din dreptul ochilor si i-ai zambit. Nu-mi pasa, si dupa asta, l-ai imbratisat iar. Te stranse si el cu putere, de parca nu ar fi vrut sa te mai lase sa pleci.. Oare ce insemnau toate astea pentru tine? Probabil nici tu nu stiai!
!Zunbetch. ^In your face !!^ Din: Toronto.
Postari: 902
Mă cheliiţi de next`uri, şi apoi nu voi mai avea..şi nici chef:]] Treaba voastră :]] Kidding. ai pun unu.. Mă rog. Singurul pe »azi«
_______________________________________
#45
!Zunbetch. ^In your face !!^ Din: Toronto.
Postari: 902
Ei si? Numele tau ma lasa rece.. Dimineata la ora sase erai in picioare.. Si nu, nu te trezise el. Aproape ca nu-ti mai simteai picioarele iar degetele mainilor iti erau inghetate... Aveai pe tine o mica patura, care nu te ajutase prea mult peste noapte.. Probabil adormisei cu o seara inainte în fata televizorului.. Macar el se gandise la tine si te invelise uşor.. Poate nu se gandea ca aveai sa ramai acolo. Ti-ai frecat mainile si-ai suflat in ele, in speranta de a le incalzi, apoi ai fugit la baie si te-ai spalat cu apa fierbinte. Era mai bine. Ai incercat sa nu faci galagie atunci cand ti-ai scos hainele din dulap pentru a nu-l trezi.. -Drace! Parca ai fi vrut sa te certi cand ai trantit din greseala usa dulapului. Te-ai imbracat in pantalonii tai negrii care te prindeau bine si maioul rosu. Ai luat bocancii in picioare si ochelarii tai vesnici ti i-ai pus la ochi. Ai aruncat cheile, telefonul si portofelul in geanta micuta si ti-ai prins parul intr-o codita impletita intr-o parte.. Vroiai sa pleci.. Aveai nevoie de aer.. Si de o slujba! *** La ora doua si douazeci ai reusit sa intri pe usa.. Erai extenuata.. Se vedea pe fata ta. Pe unde fusesei atata timp, numai tu stiai! Ai fi vrut sa oftezi apasat, dar te-ai oprit din a sopti ceva cand ai auzit acea melodie superba. Ai inchis ochii si te-ai rezemat de perete- era asa melodios.. Ti-ai facut curaj si-ai inaintat catre sufragerie. Ai tras putin cu ochiul si-ai observat cum statea concentrat si in timp ce canta se uita pe niste partituri. Ai ranjit putin si te-ai indreptat catre bucatarie. Ai baut repede un pahar cu apa rece, fara sa faci prea multa galagie apoi ti-ai aruncat bocancii undeva in hol si ai stat sa-l asculti.. Si se parea ca nu avea de gand sa termine prea repede... -Doamne`ajuta! A spus el zambind foarte fericit atunci cand terminase. Ai ranjit din nou si l-ai aplaudat. -Doamne! Vai ce m-ai speriat, isi trase el sufletul. -Scuza-ma, ai ras tu. Nu asta-mi era intentia.. Canti superb... Nu ti-am vazut chitara cand ai venit ieri.. -Stiu. Azi am luat-o de la studio. I se rupsese o coarda. -Ah! Oricum, frumos! I-ai facut cu ochiul si-ai plecat catre bucatarie. Ti-ai pus niste cafea intr-o cana si te-ai asezat la masa. Parca nu-ti era chiar foame.. Vroiai sa te odihnesti putin inainte sa mergi si pe la cumparaturi.. -Stii, te-ai adresat lui cand intra in bucatarie. Am o mare rugaminte la tine. -Spune! -Mi-e jena, dar ma rog. Stii, am mare nevoie de bani. Nu pentru mine, ci pentru mancare, detergent.. Chestiile astea. Daca mi-ai putea da in avans banii pe prima luna, ai incercat tu sa pari dragalasa. -Apropo de asta.. Trebuie sa vorbim.. Cand sa-ti dau banii. Cati? Si da, desigur. Ti dau asta seara - trebuie sa primesc niste bani de la un recital. -Perfect. Pai, iti ceram cam cincizeci de euro pe luna. Ai spus ca-mi dai dublu, dar ma opresc la saptezeci si cinci.. Plus bani de mancare.. Ma rog. Vom vedea noi. E ok? -Foarte! -Bine atunci.. Si totusi, nu vreau sa stau cu un necunoscut in casa. Si reusisei - sparsesei atunci zidul dintre voi doi. -Pai.. Am ajuns aici acum aproximativ o saptamana, gandindu-ma ca viata mea avea sa fie mai usoara in capitala. A facut o pauza si tu ti-ai dat ochii peste cap, pufnind. Stii, cant la chitara de pe la vreo unsprezece ani.. Mama a murit acum ceva timp, iar pe tata nu-l cunosc. Imediat e ziua mea, rase el. In noiembrie fac douazeci si unu de ani.. Ah, si bine inteles.. Spune-mi Shane! In secunda aceea, cana ta cu cafea era pe jos. Ai clipit de cateva ori si l-ai privit adanc in ochi. `Ciudatule!` ai urlat in interiorul tau. Shante? Auzisei bine? -Shante ai spus? Ai reusit tu sa soptesti. -Nu. S H A N E. Fara t .. Ai patit ceva? Se apleca el dupa cana ta si sterse pata maro cu o carpa uda. -Nu.. Nimic! Am inteles altceva. Erai inca blocata.. Ce erau cu atatea asemanari?! De ce ti se parea ca Shante-si trimisese ingerul pazitor in acel parc? De ce totul parea.. straniu? -Sigur esti bine? -Da, las-o asa.. Mi-am adus aminte de.. Fratele meu, Shante. -E plecat pe undeva? -Da.. A plecat pentru totdeauna. Ai spus asta fara vreun strop de ironie-n vorbe. Te-ai asezat jos si totusi, ai incercat sa-ti revii. -Agh, imi pare tare rau. O spuse sincer , isi dadu seama ce adevar se ascundea-n spatele vorbelor tale. -Sa trecem peste.. Eu, sunt orfana.. Da, acest cuvant teribil, de care m-am ferit mereu ma descrie atat de bine.. Luna aprilie-mi adaposteste nasterea si atunci voi face douazeci. Si.. Cu toate ca vroiam sa evit.. Ma numesc Yanna. -Stiu, o spuse el sincer si neinteresat. -Poftim? Te-ai inecat tu usor. Vorbeai serios atunci? -Nu, rase el.. Ti-a sunat fixul aseara dupa ce-ai adormit si-am auzit cum.. Antonia, parca, iti spunea pe nume. A zis s-o suni. Am uitat sa te anunt! -Ow, stii ceva?! Ai zis tu iritata. Putin imi pasa de aceste nume idioate! Te-ai ridicat nervoasa dand peste el si-ai fugit in camera ta. Aveai nevoie sa gandesti.. Daca ar fi fost posibil cu el in preajma ta!
In secunda aceea, cana ta cu cafea era pe jos. Ai clipit de cateva ori si l-ai privit adanc in ochi. `Ciudatule!` ai urlat in interiorul tau. Shante? Auzisei bine? Tare faza. NEXT!
)![Lacrima unei muze. - ^Inevitabil :]] Tot Ciudatul ramane. Opa...Inger - Arhiva ficuri neterminate..](/img/pics/fanfiction.3xforum.ro/Lacrima_unei_muze-ok_11787.jpg)