Even FanFiction - Teen stuff
Forumul este dedicat iubitorilor de compuneri, fan fiction si alte creatii.
|
Nou pe simpatie:
inna_90 Profile
 | Femeie
23 ani
Vrancea
cauta Barbat
30 - 48 ani |
|
|
Even FanFiction - Teen stuffReguliInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #51 |
 !Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
-Mateo, Mateo! Fugea Eliza prin zapada ce-i ajungea la glezne.
-Da, micuto? Se opri el din activitatea sa.
-Trebuie sa-ti spun ceva, se intrista micuta.
-Da?
-Dorothee, isi coase ea fularul.Are o boala grava.Va muri!il privi in ochi trista.
-Off, micuto!De unde ai scos-o? Ranji el usor.
-E adevarat, Mateo!A auzit Ela tot!
Gabriela savura un ceai cald, in timp ce se gandea la tot ceea ce auzise.Nu stia ce sa faca: doctor nu era si nici un efort de-al ei nu ar fi vindecat-o pe Dorothee.Suspina incet.I se parea ca se maturizeaza prea repede, insa acesta era ultimul motiv care o ingrijora.Se gandea cat de repede ar fi putut trece acei trei ani si cum ar fi putut profita la maxim de ei.Sentimentul era atat de prezent, incat lacrimile ei incepura sa se scurga.Se uita pe fereastra, din camera ei crem, stand pe pervazul geamului.
Zapada parea sa se topeasca la aparitia catorva arze de soare.O intrista lucrul acesta, pentru ca nu-si mai putea privi verisoara zburdand pe afara.Ofta din nou.Mintea-i zbura in zeci de parti, tulburand-o complet.
Se ridica incet si-si aseza rochia, iesind pe usa.Dorothee schimba florile din ghiveci cu cele comandate..Gandurile o pradara din nou, dar se stapani sa nu planga.Fugi catre Dorothee si-o imbratisa puternic de talie.
-Hei, micuto!zambi Dorothee.Imi vei sifona rochia!
Incerca sa fie la fel ca paan acum, dar in sinea ei isi dorea ca acea imbratisare sa nu inceteze niciodata.Inchise ochii si-si lasa o alcrima sa curga.
`Imi va fi dor de tine!` gandea Dorothee.
-Sa nu pleci niciodata!spuse Gabriela acele cuvinte, care pentru ea, reflecta purul adevar.
-Niciodata! Ii dadu` decanei lacirmile.Scuza-ma!incepu ea sa alerge pe coridor, catre camera sa.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #52 |
|
|
ce trist  chiar ingrozitor....
de ce nimeni nu o crede???...off doamne sper sa fie totul bine
dar chiar nu se mai poate face nimic pt dorothee?
nextt
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #53 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
Merci c-ai scos`o Ancule.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #54 |
|
|
n-ai pt ce..da-i cu nextu : ))
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #56 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
Iarna trecu repede, fetele isi continuara scoala.La fel ca si primavara, vara fugi pe nesimtite.Primele frunze colorate care cadeau alene catre pamant anuntau posomorate venirea toamnei. Gabriela implinise in luna martie doisprezece ani, si acum o privea de la celasi nivel pe Eliza. Nu putuse niciodata sa uite toate cele aflate in acea noapte de iarna, dar parea sa pastreze aparentele. Chiar si Eliza se potolise putin – incerca sa-i faca ultimii ani a Dorotheei mai usori.
Mateo se convinse de spusele Elizei si-o incuraja sa fie tare.
-Orice are un inceput si-un sfarsit. Ma doare sufletul s-o spun, dar intr-o zi si viata ta se va termina.. Zambeste. Fa-o fericita! Macar acum.. O imbarbata el aproape in fiecare zi.
Manuela si Justin petreceau tot mai putin timp acasa, fiind plecati in Europa, in Austria. Nu se puteau obisnui cu noua tara, insa Justin era nevoit sa lucreze acolo.
Gabriela era deja destul de mare, si-n inima ei apareau noi sentimente ...
_______________________________________
|
|
| |
|
| #57 |
|
|
ohh au mai crescuttt!!!! tot o sa moara Dorothee nu>?
dar chiar nu se poate face nmk..pff
next
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #58 |
 K.I rock!**Din: Tokyo.
Postari: 4973
|
|
Au crescut ;x  imi place mult Mateo` ;x e asa bun cu Eliza ;x nu vreau sa moara Dorothee` : (
_______________________________________
|
|
| |
|
| #59 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
Cine-ar fi crezut ca timpul poate zbura cu o asa viteza?! Nici fetele nu-si puteau iamgina, cum in toamna anului 1958 , amandoua aveau varsta de cincisprezece ani. Manuela se intoarse acasa din Austria, deschizandu-si in New York o mica librarie. Era pasionata de carti – preferatele ei fiind cele politiste Daca-n timpurile ei, femeile nu ar fi trebuit sa stea acasa si sa-si ingrijeasca familia, cu siguranta s-ar fi facut politista.
Gabriela avusese prima dragoste la varsta de paisprezece ani, cand baiatul familei Anthony ii facuse, intr-un fel curte. Desigur ca parintii lor nu stiau, altfel i-ar fi inchis in casa pe toata durata vacantei de vara.
Baiatul cu ochii verzi pe nume Michael, o gasea pe micuta Gabriela ca fiind o printesa. Cu toate ca si Gabriela il aprecia si tinea la el, relata lor nu avea cum sa fie asa profunda- erau doar doi copii. Cand Ela-si dadu seama de ce putea sa se intample, rupse legatura cu micul Michael.
Eliza insa, avea un numar larg din care putea alege..Pretendentii existau cu siguranta, insa ea nu le dadea atentie. In colegiul ei era cunoscuta drept „Perla gri” – datorita ochilor ei cenusii. Singurul barbat din viata ei, care ii era doar prieten era Mateo. Diferenta dintre ei era de aproximativ paisprezece ani, din aceasta cauza, fata-l vedea mai mult ca pe un tata – sau nu chiar.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #61 |
|
|
woww...sunt destul de mari acum...
il place p Mateo??sau e doar o dragoste de prieteni...sau de "tata-fiica"?
hmmm..
next
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #62 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
Ceasul de la parter incepu sa zbiere cu putere. Afara, in loc de fulgi de nea, geamurile erau patate cu picaturi mari de apa. Ploua infernal. Norii plangeau.. Motivul il stiau doar membrii familei Winson si apropiatii lor.
Nimeni nu s-ar fi asteptat..
`Termenul..Era trei ani! Am crezut ca va rezista-n continuare!` urla Manuela.
Exact cu doua zile inainte ca Eliza sa implineasca saisprezece ani, Dorothee deceda. Chair si Eliza plangea, cea care parea ca nu-i pasa.
Cele trei - Eliza, Gabriela si Manuela - coborau in liniste scarile casei, imbracate in negru. Justin nu putuse sa ajunga, munca lui nu-i permise.
Gabriela inca-si stergea lacrimile cu batista sa de matase. Suferea, mai mult decat toti. Acum ii era recunoscatoare lui Dorothee – o invatase lucruri esentiale, carora abia acum le dadea importanta.
In fata casei, cele trei isi deschisera umbrelele negre si plecara alaturi de familia Anthony la cimitir. Dorothee muri in casa Winson, ceea ce o ingrozea pe Manuela. Avea nevoie de sotul ei, iar el nu era acolo...
Picaturile de ploaie faceau zgomot cand se loveau de umbrelele lor si de asfalt.
In cimitir era liniste iar aerul curat le mai calma pe cele trei. Respirau adanc, incercand sa-si tina lacrimile-n dansele.
-Regratata fii, suspina Manuela, dupa ce sicriul domnisoarei Dorothee Miller fusese lasat jos..
-Iti multumim, incepu Gabriela din nou sa planga.
-Gata, o linisti Eliza, mangaindu-i parul blond si lung.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #63 |
|
|
bha ce tristt
offff...de ce a muritt????.... chiar vrei sa ma faci sa plang mai?
saracele Gaby si Ela... pfff....
nextt
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #64 |
K.I rock!**Din: Tokyo.
Postari: 4973
|
|
A murit : (((((((((((( de ce ma? : (((( saracele fete
_______________________________________
|
|
| |
|
| #65 |
|
|
pune odata neeexxttt
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #66 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
Casa era atat de linistita.. Sigur Eliza ar fi spus - `Fara critici, fara „sfaturi”, fara predici..`
Insa Gabriela nu gandea asa. Se simtea descurajata – nu mai era nimeni acolo sa-i spuna ce trebuie sa faca, s-o ajute cand e in dificultate, sa-i fie invatator. Mama ei nu se pricepea prea bine si o simtea pana-n maduva oaselor.
Nu trecuse decat doua luni de la moartea Dorotheeei, insa pentru Gabriela, ceasul ticaia prea repede. Pentru ea pareau doi ani. Ambitia ei pentru scoala scazuse, insa totusi incerca sa nu se lase doborata. Si Elizei ii parea rau insa se simtea mult mai libera.
Manuela decise ca era timpul ca cele doua fete sa se invete singure ce era bine si rau. Cincisprezece ani fusesera suficienti. Cel putin, asta credea ea.
Se inecase in munca ei din librarie.. Pleca asa de devreme, ca nici soarele n-o zarea si se intorcea tarziu, abia cand fetele se puneau sa doarma. Justin ar fi zburat pana-n New York, insa Europa era departe iar munca sa cerea sacrificiu.
Cand vara sosi si fetele primira vacanta, situatia era putin mai linistita.. Gabriela inca era dezorientata dar invata din propiile greseli. Elizei nu-i pasa.. Singurul lucru pentru care traia era.. Distractia. Greu de spus ca atunci, in vremurile acelea si traind in acea perioada, se putea destrabala.. Insa cine nu o credea pe Eliza pe cuvant cand spunea „Viata este o prostie politicoasa.Trebuie sa te distrezi!” era un idiot.
Toata viata sa consta in .. colegiu – asta daca avea chef de ore – Mateo, cel care inca era acolo pentru ea, si distractia care nu lipsea niciodata.
-Hei, Mateo!urla ea, fugind pe cararea din gradina.Am tercut!M-au sunat de la scoala.Am reusit, spuse ea foarte fericita.
Invatatul nu era placerea ei nici pe departe, insa Mateo o motiva si asa reusise sa treaca si ultimele testari.
-Ah, frumoaso.Ma bucur pentru tine.Ti-am spus ca trebuie si ca vei reusi!o necaji el, sifonandu-i parul negru.
-Si totul datorita tie!
De data aceasta, imbratisarea fu prea calda pentru o prietenie. Numai Eliza stia ce se intampla cu .. inocenta ei din copilarie.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #67 |
K.I rock!**Din: Tokyo.
Postari: 4973
|
|
In sfarsit next` ;x
Off ` :| saraca Gabriela,im ipare asa rau pentur ea` : ( e bine pentru Eliza ca il are pe Mateo` ;x si ca trecut` :> ;x se pare ca lucrurile se schimba intre Eliza si Mateo` :>
hai cu nextu` ;x
_______________________________________
|
|
| |
|
| #68 |
|
|
vai ce bine ca te-ai gandit sa pui next....Intre Eliza si Gabriela vad ca e o diferenta foarte mare! Uhhuu....Mateo si Elizaa....oo yeah,o sa fie ceva intre ei sunt sigura...
next
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #69 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
-Mama, mi-e asa de dor de tata, sovai ea in dreptul usii.
-Si mie, Gaby, si mie!ofta Manuela, urcand scarile.
Era o minune ca se afla acasa asa devreme.Gabriela avea nevoie de ea. Macar atat ...
-Mama, ma iei si pe mine la librarie maine? urca Gabriela dupa ea.
-Ce sa faci tu acolo? rase putin.
-Pai hai sa facem un targ.. Eu te ajut si tu ma platesti, zambi ea convinsa de o reusita.
-Ce-ai putea face tu cu acei bani?
-Mama, nu-ti cer o suma mare. Putin, cat sa ma motiveze. Ii strang.
-Eu consider ca-ti luam tot ce-ti trebuie. Pentru ce-ti trebuie bani in plus?
-Haide, mama!Am saisprezece ani.
-Mai discutam. Lasa-ma singura acum, te rog. Am o durere ingrozitoare de cap.
Gabriela zambi incantata si cobori scarile inapoi. Probabil de-aia Manuela era acasa.
Cand ceasul batu ora patru, Eliza intra pe usa cu zambetul pana la urechi.
-Hei Eliza!o saluta Gabriela care citea o carte.
-Colectia noua? ranji bruneta.
-Nu.Este o carte care mi-a daruit-o tata cand eram mica, dar era prea grea pentru acele timpuri.
-Stiu ca ti-e dor de unchiul Justin. Si eu ii simt lipsa.
-Unde-ai fost? schimba Gabriela subiectul.
-La film cu Anneliee si George.
-Aha... Vorbisesi cu mama?
-Haide, Gabriela!Zau asa, se ridica ea de pe canapea razand. Ti se pare tie ca-mi mai trebuie acordul matusii?
-Inca locuiesti aici, Eliza.Sa nu uiti!se cufunda Gabriela-n cartea sa.
-Mda, scoate-mi ochii!
-Nu e vorba despre asta, spuse Gabriela cu ochii inca-n carte.Stii ca mama te iubeste si tu nu faci bine.
-Nu ma cheama Gabriela, scuza-ma.
-Poate daca ai inceta sa fii.. pur si simplu.. tu, isi lua Ela ochii din carte.
-Nu ti se pare ca-mi ceri prea multe?! Ce-ai vrea sa fac? Sa invat toata ziua? Te rog frumos.Crezi ca mai am doisprezece ani?
-Nu, Eliza.Faci mai rau ca o fetita mica... Nu-ti spune nimeni ce trebuie sa faci, dar macar ai putin respect.Stii ca-mi esti ca o sora dar cateodata nu te pot intelege.Se ridica si Gabriela-n picioare.
-Imi pare rau sa te aud spunand asta.Ai vreo solutie? Spuse Eliza ironica.
-Poate daca ti-ai castiga singura banii...
-Poftim?! Nu te supara, dar daca tu nu o faci, eu de ce-s nevoita?! Ca sunt Eliza Gardot si nu Winson?
-Te inseli.. Si eu voi munci.
-Aha, buna poanta asta! pleca Eliza din salon, dandu-si margele jos.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #70 |
K.I rock!**Din: Tokyo.
Postari: 4973
|
|
Gabriela nu e corecta fata de Eliza,cum sa nu fie "ea" [- ( asta e un next mai lungutz :> ; )) ;x
_______________________________________
|
|
| |
|
| #71 |
|
|
Eliza isi da prea multe aiere observ...adica chiar daca nu are parinti are de toate datorita celor care o iubesc...nu ar trebui sa se comporte asa..
imi place atitudinea Gabrielei..desi e cam prea constiincioasa pentru varsta ei!
next girl..si nu ma mai face sa astept atat!!
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #72 |
!Zunbetch.^In your face !!^Din: Toronto.
Postari: 902
|
|
<<<
Atat de tare o cicalise pe mama sa, incat aceasta acceptase sa o ia pe Gabriela cu ea.
Era foarte dimineata cand cele doua iesisera din casa lor. Gabriela parea somnoroasa dar isi dorea cu adevarat sa vada din nou paradisul in care mama sa traia in fiecare zi. Iubea cartile si citise multe de cand crescuse mai mare.
Masina lor venghe le astepta in fata aleii. Cele doua urcasera repede iar soferul porni numaidecat.
Linistea se intindea pe strazile New Yorkului. Parca era mult prea liniste- cel putin, din punctul de vedere al Gabrielei. Era si normal... la acea ora, aproape toata lumea inca dormea.
Si cu toate ca ochii ii stateau sa se inchida, vroia sa-i demonstreze verisoarei ei ca este capabila de o reusita. Facuse un sacrificiu sa se trezeasca la ora cinci, pentru ca la ora sase jumatate sa poata fi in masina mamei sale.
Masina opri pe o alee pustnica insa foarte frumoasa si usor luminata de un singur felinar. Prima masina, care sa parea ca da statul zilei, se afla acolo ca de fiecare data. O data cu asta, lumea se trezea din somn si vise dulci.
Usa mare si neagra se deschise cu usurinta, iar clopotelul auriu produsese un sunet lin si dulce. Gabriela zambea fericita- in sfarsit, ajunsese-n Paradisul ei.
Se invarti o data, lasandu-si fusta sa se roteasca dupa ea, sub privirea amuzata a mamei sale.
-Hai, gata!Ai spus ca ma vei ajuta. Sase ore cat vei sta aici, voi uita ca esti fiica mea sau Gabriela Winson.
-Da, mama.Pardon, ranji ea usor. Doamna Manuela.
-Prima data, vei numara toti banii din casa de marcat si daca nu intampini probleme, te apuci de raftul acela din spate, sa-l pui in ordinea alfabetului.
Doar incuvinta din cap. Isi dadu jacheta crem jos, si-o aranjase cu grija pe cuier. Matematica nu era problema ei, asa ca ceea ce tocmai ii daduse mama sa de rezolvat i se parea un chilipir. Banii erau destui de multi, si se vedeau locurile goale de pe rafturi. In ochi avea sclipiri dulci si ii venea sa explodeze. Probabil, ar fi citit toate acele carti minunate...
Numaratul acelei sume de bani, nu-i lua mai mult de doua ore, si reusi s-o faca de doua ori, ca sa fie sigura.
-Ohoho, spuse ea cand privi tot acel raft ce parea sa aiba aproximativ patru metrii. Era intins doar pe jumatate de perete, insa erau carti cu nemiluita acolo.
Se inarma cu rabdare si incepu sa scoata toate cartile de la locul sau.
-Ah, saracele de voi! Sufla ea praful de pe copertile acestora.
Mirosul acela de..foaie veche ii inunda plamanii. O bucura enorm ca se afla acolo. Si stia ca asa, avea sa devina independenta. Poate.. Mult mai repede decat spera ea.
--- de aici va deveni mai interesant.
_______________________________________
|
|
| |
|
| #73 |
K.I rock!**Din: Tokyo.
Postari: 4973
|
|
Oho 4 metri` : )) harnica rau fata asta` : )) eu nu as putea sa-l fac in locul ei` = ))
incaodata descri superb` ;x
_______________________________________
|
|
| |
|
| #74 |
|
|
fain ca vrea independenta.... Mirosul acela de..foaie veche ii inunda plamanii.
adooor cum ai descris totul ..
devine interesant??..ohhoo....da next atunci
_______________________________________
"I know I can do it," Todd Downey said, helping himself to another ear of corn from the steaming bowl. "I'm sure that in time, every bit of her will be gone and her death will be a mystery... even to me."
|
|
| |
|
| #75 |
|
|
nu am cuvinte sa zic cat ador ficul tau :X
e asa de frumos
4 metri wow!!
descrii atat de frumos ;x
baga next pliss
|
|
| |
|
