Green.Best avatarDin: SMTown
Postari: 3150
|
|
Bine, totul a fost al naiba de neprofesional. Acum, probabil Yume, cred ca-l plac, ceea ce ar fi aiurea, pentru ca nu-l stiu, dar nu m-ar deranja deloc s-o fac. M-am plictisit asteptandu-i pe toti sa plece, dar in cele din urma, pe la 8 si ceva au facut-o. Si ca sa vedeti, dupa ce casa a fost "evacuata" m-am plictisit si mai rau. Era 10 faca un sfert, iar el tot nu iesise din camera, de asta sunt sigura, camera lui era exact langa a mea asa ca puteam auzi orice miscare. Probabil ca singura salvare ar fi baia comuna din capatul holului...si totui nu pot sta toata noaptea "de garda" in fata baii. Probabil ca Yume se ditreaza de minune acum...dar ce mi-o fi trecut prin minte...de ce atata deranj, pentru ce? Pentru Hiroki?...Si la urma urmei cine-i Hiroki? Ei bine nu stiu cine-i Hiroki...stiu doar cum arata, dar nu-i de ajuns. Ma voi duce sa fac o baie.
Si chiar asta am facut si chiar m-a relaxat, pentru o perioada scurta ce-i drept. Cand am deschis usa l-am vazut pe Hiroki, era jos, rezimat de un perete, iar in mana dreapta avea o doza de bere, avea parul in toate partile, intr-o dezordine al naiba de draguta, era imbracat intr-un halat alb, care fusese legat in graba, deoarece pieptul lui era aproape gol.
-Buna.
Imi vorbise, in sfarsit...desi, acum as fi preferat sa n-o faca, fusese atat de sec...nici macar nu s-a uitat la mine cand m-a salutat...Si totusi, avea o carzisma in voce pe care greu iti era sa n-o bagi in seama.
-A...buna... -Vrei? A spus afisandu-si pe fata un zambet larg in timp ce mi-a intins doza de bere.
Vroiam, logic ca vroiam si chiar daca n-as fi vrut tot i-as fi spus ca vreau. I-am luat doza din mana asezandu-ma jos, langa el. Yume mi-l descrisese destul de bine, era tacut...dar avea o tacere profunda, o tacera care te facea sa inebunesti, deoarece te facea atat de mult sa vrei sa-i auzi vocea...
-Si de cat timp stai aici? -De vreo 3 saptamaini ... -Cum ti se pare? -Mi se pare bestul de bine.
Raspundea atat de...scurt. Nu stiu, fara sa-mi puna si el vreo alta intrebare. Deja stadeam de secunde bune neclintiti. Statea cu capul lasat in jos, iar parul dezordonat, bineinteles dezordonat intr-un fel dragut de-a fi dezordonat, ii acoperea fata.
-A...si...stii am auzit ca desenezi mai mereu. -Da...
S-a ridicat brusc, apoi a spus:
-Stai o clipa.
Si bum! A disparut. In casa asta toata lumea e asa rapida? Mi-a adus aminte de Yume, care inca nu stiu de ce plangea. Probabil, Hiroki stia ceva...dar cum puteam afla fara sa fiu prea indiscreta? Cele doua minute de asteptare au fost un infern...ca sa fiu sincera eu si intunericul nu eram chiar asa buni prieteni. Am vazut o gramada de filme cu criminal dement, iar majoritatea victimelor erau ucise noatea...intunericul asta nenorocit nu fiind altceva decat un complice al crimimalului. Ei bine atunci cand Hiroki fusese aici nu ma gandisem nici macar o secunda la toate idiotenile astea. Atunci radiam de fericire, fara sa mai gandesc logic si asta doar pentru ca aveam un stil al naiba de tampit de "a-mi programa urmatoarea dragoste nereusita". Si mereu se intampla cum se intampla si acum, cu Hiroki. Intalnesc...un tip, unul frumos. Treptat incep sa cred ca e tare amuzant si ca mereu ma face sa rad...pentru ca e frumos, incep sa cred ca tipul are si un caracter de nota 20...pentru ca e frumos, incep sa cred ca e chiar destep...pentru ca e frumos si asa, treptat incep sa ma indragostesc de o persoana doar pentru ca are un exterior caruia nu ai cum sa-i rezisti.
_______________________________________

|
|