Madd
I'm great^^
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 423
|
|
Simţeam mirosul sângelui inchegat peste tot in jurul meu… Pe haine, in păr, pe piele. Sângele curgea in şiroaie pe faţa mea, intrându-mi in gura pe jumătate deschisă. Greaţa devenea din ce in ce mai insuportabilă, mirosul fierului şi al propriului meu sânge fiind o combinaţie toxică. Stăteam pe partea dreaptă, şi parcă o greutate imensă imi apăsa corpul fragil. Voiam să deschid ochii, să văd ce mi se intampla, să strig, să aud o voce familiară, o voce care să ia toată durerea… Simţeam că mă sufoc. Aşteptam ca totul să se termine, să nu mai fiu strivită, să pot respira, să imi treacă greaţa… Brusc mi-am amintit de Sunny, “Unde e? Ce face? Unde naiba sunt?!” mi-am spus in timp ce incercam să imi mişc mâinile. Fără rost, eram pur şi simplu blocată de ceva. “Ce este? De ce e atât de greu?... Habar n-am.” Încercam să fiu ironică, nu ştiu de ce…Într-un sfârşit am deschis foarte puţin ochii, strâmbându-mă, ceea ce m-a facut să simt o inţepătură in obrazul stâng. “Nu văd…”, era întuneric şi nu reuşeam să disting formele. Eram ingrozită… Voiam aer curat, pentru că aici, inchisă alături de aerul inăbuşitor şi inecăcios, mă simţeam ruptă de lumea pe care o iubeam. De realitatea cruntă, de care eram mult mai atrasă decât de acest coşmar. Căldura dansa in aer, imi doream să adorm, să leşin, sau in cel mai rău caz, să mor. Durerea din obraz se accentua, era ca şi cum lama unui cuţit vechi şi ruginit se juca pe obrazul meu. Ochii mei căprui căutau fata cu litera “H” tatuată pe mâna dreaptă, eram ca o străină ce işi caută raza de soare. Speram sa îi simt mâinile micuţe şi gingaşe pe pielea mea palidă şi rece. Ştiam că trebuie să fie lângă mine, dar nu era.
-La mulţi ani, roşcato!
-Oh! Îl ador!
Eram confuză, auzeam discuţia asta in mintea mea, dar nu conştientizam că eu eram roşcata. Stiam că avusese loc recent, dar nu imi puteam aminti mai mult. Mă tot gândeam la Sunny, imi venea să plâng, să stau in braţele ei, cu lacrimi curgând pe obraji, în timp ce ea îmi mângâie părul… Eram mult mai trează acum, auzeam vocile apropiindu-se. O aglomeraţie de voci necunoscute, spaima umbla in corpul meu, nu mă puteam simţi in siguranţă deocamdată. O voce fermă de bărbat mi-a atras atenţia, “Repede! Grăbiţi-vă să-i scoatem, sper să nu fie prea târziu!”. “Oare la mine se referă?”, instinctiv am vrut sa ţip, dar tot ce am făcut a fost să scot o grămadă de gemete acordate de o tuse uscată. Deodată, am simţit o atingere delicată in ceafă, una călduroasă. “Oare si aici am o rană?”. Dar cineva respira, chiar in spatele meu, exact in ceafa mea. Un fior mi-a traversat şira spinării. Era oribil, imi sufla in gât, şi mă pregăteam să simt o durere inexplicabilă, mă aşteptam să mă lovească. Dar doar respira, “Mai e cineva?”, in acel moment nu mă puteam gândi la Sunny, pentru că mi-o imaginam in camera hotelului Hilton, in siguranţă. Vocile erau pretutindeni… “Hai trage-o!”, nu am apucat sa văd razele de lumină care ar fi trebuit să mă readucă printre oameni. Am inchis ochii imediat ce am simţit că pot respira normal, imediat ce acel “obstacol”, pus parcă intenţionat să imi ia tot ce iubeam, a fost dat la o parte.
_______________________________________
Life isn't about the breaths you take
It's about the moments that take
Your breath away
|
|
Actiunea e excelenta, ne-ai bagat in ea din prima [ca sa zic asa : )) ] 