Artemis
Moderator
 Inregistrat: acum 13 ani
Postari: 668
|
|
Au venit si poeziile, sper sa va placa si fie ca cel mai bun sa castige.
Se accepta notele de la 1 la 10, plus zecimala 0,5.
Atentie! Notele nu se iau in considerare decat daca este postat si comentariul cu privire la continutul fiecarei poezii.
Noroc!
EDIT: Deoarece nu m-am gandit la asta de dinainte, doresc sa fac un anunt: Rog autorii care vor sa voteze sa se voteze si pe ei insusi, astfel incat sa se pastreze discretia. Nu va bucurati de acest lucru, auto-notele nu se iau in considerare cand voi face clasamentul final.
1. Amintiri.
Vazand soarele cum intra
In a mea camera mare,
Ma grabesc cam fericita,
Uitand gandurile-amare,
La a mea mama-ndragita.
Ea imi da o aprobare,
Dand din cap afirmatoare,
Zambind la cuvantul “soare”,
Si la ce i-am dat; o floare.
Ma afund in iarba verde,
Parfum de flori mirosind,
Vrabiuta cand ma vede,
Imi canta fericirea-i, ciripind.
Apoi picuri de diamante
Cad de undeva, de sus,
Ma ridic usor in coate,
Privind soarele apus.
Dusul cosmic ce ma uda,
E ca o balada, care,
E cantata acum, in fuga,
De lacrimi racoritoare.
Si privesc in zari departe,
Unde-odata ne-adunam
Toti copiii de prin sate
Si cantam si ne jucam.
Amintirile-s o carte
Uneori mototolita,
A mea e acum departe,
Prafuita cu momente
Ce m-au facut fericita.
2. Tu
Tu ai un fel de paradis ascuns
in care cuvintele-s de prisos.
Uneori simple gesturi
fac ca frunze sa-ti cada la picioare.
Cu fata ta perfect rotunda
stand intr-o lumina alburie
devi vesnicul misterios.
Tu ai un fel al tau bland
de-a inalta pasari catre cer
si de-a indeparta morocanosii nori
cand aerul devine greu si rece.
Cand nemiloasa seara se lasa
simt cum respiratia mi se taie,
ochii raman blocati privindu-te,
iar totul pare a reprezenta simple iluzii,
simple si vesnice imagini.
3. Cand vara va fugi, toamna va veni, iar cu totii vom muri
Ploua peste tinuturile uscate, iar prin ceruri isi face aparitia un alt nor,
Unul mai mare, mai viu, mai rosu si mai des, dar cu soarele se lupta
Pentru suprematia celesta.
Isi arunca priviri reci, priviri calde, se ard si se ineaca unul in razele celuilalt,
Iar albastrul cosmic se distruge de atata ura si minciuna si cade peste noi
In mii de frunze moarte.
Respiram duhoarea ruginita, ne oglindim fetele in lucioasa mare maronie,
Ce inghite tot pamantul si ne lasa orfani de apa, de aer, ne fura tot ce avem
Si ne transforma in mercur.
Curgem tainic in siroaie pe sub casele tale si te privim cum mori de viata ta
Prea luminata si prea fericita: suntem gelosi pe tine cum si tu ne iubesti pe noi
In secret, sub copacii goi.
Cand noapte va veni, oare noi ne-om ofili si vom muri? Ori ne-om picura in lacrimi
Peste ce-o mai ramane din lumea amara, adormita si voi veti disparea?
„Vom pleca impreuna” zice vremea.
Modificat de MandarinnaMocca (acum 13 ani)
_______________________________________
|
|
9,5
.