мγкα
Moderator
 Din: Ploiesti
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 1100
|
|
Capitolul III
Am intrat in casa, am salutat-o pe bunica anuntand-o ca am sosit si apoi m-am dus in camera mea impreuna cu Kiska.
Desi era destul de devreme m-am dus si mi-am facut un dus si apoi m-am imbracat in pijamalele mele albastre punandu-ma in pat si tot gandindu-ma la acei 2 baietii .
Peste 2 ore cina a fost gata , dar nu aveam chef sa mananc eram cu mintea in mii de alte parti, mai bine spus cu capul in nori, asa ca nu am mancat si m-am culcat devreme cu Kiska langa mine in pat... ceva neobisnuit pentru ca de obicei ea nu se suia langa mine cand ma culcam, dar am lasat-o sa doarma cu mine de data asta. Ma facea sa ma simt mai bine .
Am intrat destul de usor in lumea viselor si nici ca as fi vrut sa intru...
Totul a inceput cu o noapte rece, in care ti se oprea respiratia fara sa vrei. Se pare ca eram intr-o padure, era toamna pot spune dupa umezeala si frigul ce se simtea clar, totul linistit nu se auzea nici macar o musca, un pas, nimic, dar cu toate astea ma simteam ciudat cu inima cat un purice, fiind cu ochii in patru si cu urechile atintite la tot ce ar fi parut ciudat. Dupa cateva minute de asteptat am obosit din cauza aerului greu si apasator, asa ca m-am asezat pe frunzele umede fara sa-mi pese daca ma murdaresc sau racesc. Ma rezem de un copac cu trunchiul foarte gros si am inchid, dar nici bine nu mam asez ca dintr-o data am aud un zgomot puternic, pe care nici nu il pot descrie. Nu am mai stat sa ma gandesc ce si cum si m-am ridicat ca arsa din locul unde ma asezasem, am luat-o la goana spre locul de unde s-a auzit zgomotul. Ajung in spatele unor tufisiuri dupa care se afla un luminis. Dintr-o data am auzit niste maraituri sau ceva asemanator si mi-am indreptat privirea spre locul de unde proveneau. Cu greu am reusit sa desting ceva. Se pare ca erau doua persoane de aceeasi inaltime imbracate in doua mantii negre cu glugile pe cap...
-Tom hai sa terminam odata cu asta nu crezi ca e cazul?
-Asa e Bill !
Am ramas pur si simplu fara aer cand i-am auzit vorbind si auzindu-le si numele, eram blocata, dar nu am incetat ca din tufisiuri sa privesc spre ei. Dintr-o data din tot acel intuneric am vazut un fel de minge de lumina indreptandu-se spre partea opusa a luminisului. Am intors privirea sa vad catre cine s-a dus acea minge de lumina dar totul s-a intunecat dintr-o data si am revenit la realitate.
Am deschis ochii, observand ca deja era dimineata. Inima imi batea cu putere, corpul imi tremura, iar respiratia mea era aceelerata si privirea imi era indreptata spre fereastra de unde puteam zarii casa lor.
M-am imbracat repede si am iesit din casa, fara a-i spune bunicii unde ma duc. Am luat-o la fuga spre parc,incercand sa nu ma mai gandesc la cele visate. Obosita de la alergat, m-am asezat pe o banca, fara sa imi pese ca era ocupata. Dupa ce mi-am tras sufletul putin, m-am uitat pe banca langa mine. Era chiar Bill, ce ma privea insistent, intr-un mod ciudat. M-am uitat in ochii lui, iar el in ai mei. In acel moment un sentiment de panica mi-a cuprins fiecare particica a corpului, asa ca mi-am retras privirea. La fel a facut si el, numai ca s-a incruntat urat inainte. Dar nu am lasat asta sa ma sperie.
-Eu sunt Ann. Tu esti Bill, corect?
-Da,si banuiesc ca asta ai auzit-o in timp ce ascultai sub fereastra mea, nu? Mi-a spus el taios. Cam atat cu baiatul calm de mai inainte.
-Hei,nu e vina mea. Kiska a fugit spre casa voastra. Am spus eu timid.
-Uite roscato, trebuie sa plec. Nu am timp de pierdut cu copile.
Bill si-a pus gluga pe cap si a plecat la fel ca celalt baiat... "copile" cine vorbea parca el nu s-ar comporta ca un copil.
Am oftat, apoi un zambet mi-a luminat fata. Am mai ramas pe banca in jur de o ora, fara sa ma gandesc la ceva anume, doar am privit copii din parc cum se joaca si se bucura de copilarie.
Am oftat plictisita apoi m-am ridicat de pe banca si m-am indreptat spre cel mai apropiat magazin.
Mi-am luat un pachet de tigari si l-am desfacut repede. Am luat o tigara si am aprins-o. Nu am mai fumat cam de un an cred, dar chiar simt nevoia sa fumez. Am luat-o usor pe strazi fumand in continuare tigare dupa tigare. Pana cand am ajuns acasa am fumat in jur de 7 tigari.
Am intrat in casa si am mers direct la bucatarie unde am gasit-o pe bunica. Care pare ca se gandeste la ceva.
-Buna , bunico am ajuns acasa . Ce faci ?, spun eu curioasa .
-Buna Ann, nu fac nimic... Ann iar ai fumat ? ma intreba bunica schimband subiectul ca de obicei.
-Da simteam nevoia, spun eu cu o voce indiferenta si nesatisfacuta.
-Bine... Apropo vezi ca ti-am facut ceva de mancare e in cuptor, daca iti e foame mananca , nu te superi daca ma duc la culcare si te las singura nu?, imi spune bunica cu ochii blajini , obositi si tristi .
-Nu bunico nu ma supar oricum cred ca am sa o bag pe Kiska inauntru. Noapte buna bunico.
-Noapte buna Ann, imi spune bunica sarutandu-ma parinteste pe frunte.
Dupa ce bunica a plecat m-am dus afara in curte si am luat-o pe Kiska inautru ca sa imi tina de urat, apoi am mers in bucatarie. M-am indreptat cu pasi marunti spre aragaz si am deschis cuptorul de unde am scos o craticioara calda. Se pare ca bunica facuse paste cu ciuperci, preferatele mele. Am luat cratita si o furculita, nu mi-am mai luat si farfurie pentru ca nu stiu de ce mi se pare mai gustos sa mananc din cratita. M-am pus la masa, iar Kiska s-a asezat langa scaunul meu.
Desi imi e extrem de foame ca nu am mancat nimic azi si am si fumat parca am ceva in gat care nu ma lasa sa mananc. Oftez si imi pun capul intre maini, apoi trag cu ochiul catre Kiska care se pare ca avea ochii atintiti spre craticioara cu spaghete... Ador cand se uita asa si ca de obicei privirea asta de pofticioasa neinduplecata ma face sa surad.
Dar nu ma bucur prea mult pentru caci gandul meu fuge iar la bunica. Nu am sa pot sa o inteleg niciodata cand imi ascunde lucruri stiind ca la un moment dat am sa le aflu cu siguranta. Oftez din nou si inchid ochii incercand copilareste sa ghicesc la ceea ce se gandea bunica. Mii de ideei imi trec prin minte, dar nici una buna in afara de faptul ca ori se gandea la parintii mei, de care nu stiu nimic pentru ca nu a vrut sa imi spuna nimic de ei si mai ales cum au murit, sau poate se gandea la bunicul, ce-i drept si mie imi este foarte dor de el, desi a trecut mult timp de cand a murit inca il mai tin minte foarte bine, chiar daca pe atunci eram o pitica de numai 5 ani stiam cum sa tin la cineva. Revenind la bunica care era de altfel si trista, de ce mi-ar ascunde dorul ei de bunicul fata de mine? Ma gandesc la aceasta intrebare ce ma macina, dar nu gasesc nici un raspuns asa ca oftez din nou si renunt sa ma mai gandesc la alte variante.
Cum deschid ochii privirea mea este atintita spre Kiska care privea spre catricioara cu atata pofta incat se citea in ochii ei.
-Bine bine, papi tu tot, dar ramane intre noi bine? Kiska se uita la mine si latra afirmativ.
Am pus catricioara jos si am lasat-o sa manance, oricum mie nu imi era foame...
_______________________________________
I'm miles from where you are,
I lay down on the cold gound
I, I pray that something picks me up
And sets me down in your warm arms
|
|
. Ma rog Mada il reciteste pentru a 3-a oara cred
. Mersi ca mi-ai spus de greseli Mada. So next :
eu stiu ca e foarte frumos doar am citit mai mult decat e aici.