!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 902
|
|
Whiskey
-Dar, Dumnezeule, grăbeşte-te! am strigat tare, încălzită şi plictisită. Aranjatul Hannei dura deja prea mult. Mi-am scos fularul negru de la gât şi-am bătut nervos din picior – uram să aştept. -Da, măi, gata, ieşi ea din baie, stingând becul. Părul buclat îi flutura puţin pe spate, ascunzându-i adevărata lungime. Am deschis uşa şi-am coborât scările blocului, nu înainte săi zic un „Te aştept jos!” . Bill era afară, probabil şi el iritat de toată aşteptarea aceea idioată. I-am zărit maşina neagră şi-am fugit către ea, încercând să nu cad. Decembrie sosise prea repede. Sau era doar imaginaţia mea. Dar venea Crăciunul – asta mă înveselea vizibil. „Şi că te iubesc. Mult!!” Bocancul alunecă pe gheaţa rece şi brusc m-am văzut atinsă de pământ. De ce?! Aş fi vrut ca acea frază să se şteargă brusc, să dispară, să ardă şi să se stingă că o ţigară nefumată. -Eşti bine? veni Hanna fugind. -Mda, cât se poate – mi-a amorţit popoul. Îi scăpă un chicot drăgălaş, apoi îmi dădu mâna, ridicându-mă de pe jos. Bill îşi fuma ţigara, cu geamul deschis şi cu căldura pornită. Zâmbi când ne văzu de după geam şi îşi aruncă băţul subţire dintre degete, închizând geamul. -Bună, spuse Hanna veselă, trăgând după ea portiera din spate. -Hei, ne salută pe amândouă, dădându-mi în plus un mic sărut. Nu ştiam – sincer – dacă suntem iubiţi, sau dacă doar ne jucam şi noi aşa. Şi sinceră să fiu, nici nu vroiam să aflu. Nu mai aveam nevoie de obligaţii – aşa îmi era foarte bine. -Şi? spuse Hanna, fluturând din gene. -Şi... mergem în Leipzig. Avem ceva până acolo... -Oh, e abia patru şi deja soarele dă să intre după blocuri. -Oh tu, aia romantică, făcu Hanna o mutră dulce. Am închis ochii, gândind cât de puerilă putea fi, dar am tăcut, rămânând aşa pentru câteva minute. Mâna lui rece o strânse pe a mea şi mă făcu să-l privesc. Îmi zâmbi dulce şi-mi şopti să mă culc înapoi dacă voiam. -Nu dormeam... Nici n-aveam de gând.
-W ... o ...w, spuse Hanna, privind cabana mare ce se întindea în faţa noastră. -Haideţi, mă împinse Bill de spate. Oh, Masha, am uitat să-ţi spun. E şi Tom aici – s-a întors de aseară. L-am privit ciudat şi m-am uitat la Hanna, care mergea teleghidată pe lângă noi. Muzica bubuia întrucât se auzea şi de afară, iar luminile păreau că aparţin unei discoteci – nicidecum a unei case obişnuite din Germania. -Oh, uite cine vine! M-am uitat atent în faţă, lăsându-l pe Bill să-mi cuprindă talia. Un tip înalt, îmbrăcat în haine de... rapper probabil, având doar un hanorac şi-o bandană pe cap, se apropia de noi. -Bună, am zis încet, zâmbind într-un mod ciudat. Mă simţeam cam stânjenită – şi totuşi, de ce semnău aşa de tare?! Gemeni? Eu de ce nu ştiam? -Bună rău, zise el râzând către fracsu. -Băi! l-am văzut pe Bill privindu-l urât. -Tom, întinse mâna. -Masha, am zis făcându-i cu ochiul. -Hanna, spuse ea, cu o sprânceană ridicată. -Îmi pare bine, o ochi pe Hanna, poftindu-ne înauntru. -Ce accent idiot ai, râse Bill de el, lăsându-l să se enerveze. În casă, muzica era şi mai puternică, pe lângă sunete, plutind un val puternic de fum. I-am strâns mâna lui Bill, de frică să nu mă pierd. -Şi, păpuşă, ce bei? O interogă el pe Hanna. -Cum ai zis? îl privea cinic, abţinându-se sa nu-i râdă în faţă. Papuşă s-o strigi pe mă-ta, se strâmbă ea, punându-şi singură un pahar cu whiskey. Tom mă făcu să râd, când se strâmbă pe la spatele ei, ceva ce semnă cu „ Cine-i nebuna asta?!” -De ce cred că şi-a găsit naşul? îmi şopti Bill la ureche, rânjind. -Ce căsoi are tipul, arătă Hanna către gazda petrecerii. -Îhî, am aprobat-o eu, gustându-mi vodka. -Perfect pentru astfel de petrceri! dădu Tom de două ori din sprâncenele lui groase. -Dacă chiar crezi, că o tipă adevărată, care e dispusă pentru o relaţie, se poate găsi aici, eşti slab dezvoltat mintal. -Cine-a zis asta? râse el puternic. -Oh, tu, one night stand ce eşti, îşi dădu ochii peste cap. Şi totuşi, îmi părea amuzant ce vorbeau ei. -Trebuie să fii prost să te implici într-o relaţie! zise hotărât – şi-mi stătea pe limbă să-l aprob. „Şi că te iubesc. Mult!!” – am dat paharul de vodka pe gât, lăsându-l pe Bill să mă privească mirat. -Trebuie să fii prost să gândeşti ca tine. Oh Doamne, îmi pierd timpul, căscă ea teatral. -Tine-ţi cuvintele pentru tine, păpuşă. -Ţi-aş zice eu ce să faci cu păpuşa aceea a ta, mai luă o gură de whiskey, şi plecă către ringul de dans. -Ohoho, râse Bill puternic, ridicându-mă după el. Dansezi? Am dat din cap în semn că da, şi am înaintat cu el către ring. -Spune-ţi-mi că de la whiskey i se trage! L-am auzit pe Tom în spate. -Nu eşti chiar aşa de norocos! i-a făcut cu ochiul, lipindu-mă de trpul lui Bill.
_______________________________________
|
|