AbigaiL.
I'm great^^
 Din: Socolaa :))
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 370
|
|
Da, acum scriu ca mi'am fct pc'u 
In sf
Si acum scriam.
Imi cer mii de scuze ca v'am facut sa asteptati : (
III
Lacrimile se scurgeau grele pe obrajii lui, îi era imposibil să creadă că persoana pe care o iubea cel mai mult nu mai era lângă el. Nu putea crede că toate visele lor pieriseră sub bătaia focurilor de armă, că cea mai strălucitoare stea din viaţa lui se stinsese.....
În timp ce Chris era acasă înnecându-şi durerea şi disperarea care îl goleau de viaţâ, în versuri, Adam şi Maya, erau încă pe bancă.
- E frig aici... spuse Maya tremurând cu măinile împreunate şi privirea-n jos.
- Ai dreptate să nu răceşti îi răspunse Adam luând-o în braţe afectuos, căutând parcă şi el caldură.
În acea clipă, momentul magic în care trupurile lor s-au unit, o căldură plăcută a îmbrăţişat corpul fragil al Mayei, atât de tare încât aceasta roşi. Şi Adam simţi că nu se putea desprinde de ea, ar fi vrut să stea aşa mereu, şi-ar fi dorit să stea aşa o veşnicie, însă ploaia, se abătu din nou asupra împrejurimilor. Adam se ridică de pe bancă, îşi dădu jos hanoracul şi îi întinse o mână fetei.
- Haide, să mergem şi să ne adăpostim, spuse uşor şi cald băiatul ţinându-şi hanoracul pe spate într-un deget iar pe cealaltă mână întinzând-o Mayei pentru a o ajuta să se ridice.
Maya, îi zâmbi timidă apoi îi apucă mâna cu o uşoară nesiguranţâ şi se ridică.
Acum mergeau amândoi uşor prin ploaie deşi părea că stropii grei pe care norii îi revărsau asupra locurilor, nici nu îi puteau atinge. Erau uzi până la piele, afară era frig, ud, pustiu, şi Soarele nu dădea semne că ar fi vrut să apară. Dar cui îi mai păsa?? Erau împreună şi pentru ei, asta e tot ce conta. Deşi se cunoşteau de mici, şi se inţelegeau bine, acum înăuntrul lor lua naştere un sentiment puternic, o flacără menită să învingă focul însuşi şi chiar viaţa în sine: IUBIREA. În inima ei, focul mocnea de ceva vreme , hrănit mereu de speranţe, aceleaşi întotdeauna, şi de lacrimi. Şi el o iubea, dar pentru că nu cunoscuse niciodată "Adevărata Dragoste", nu ştia cum să reacţioneze şi o asocia pe Maya cu toate celalate fete cu care îsi pierduse el timpul, nu ştia că acea fată avea ceva ce el nu întâlnise la nicio alta, Suflet. Şi nici Maya nu ştia că inima lui Adam e prea rece şi închisă, sufocată de toate aparenţele lumii moderne ce nu mai acordă niciun înţeles cuvintelor "TE IUBESC!", ca să poată fi readusă la viaţă de puterea flăcării din inima ei.
Mergeau încet pe strada udă fără scoate un cuvant - priveau în jos ochii cu goi, secaţi de putere şi încă marcaţi de tragedia surorii şi celei mai bune prietene. Adam mergea obosit, sprijindu-şi trupul greoi pe umerii Mayei,iar aceasta continua să meargă cu mâinile împreunate, înfrigurată şi tristă, tremurând la fiecare adiere. Când credeau că nu vor mai găsi un loc unde să se adăpostească, se înaltă înaintea lor o salcie puternică, ce'şi aşeza crengile şn bătaia vântului şi care parcâ îi chema oferindu-şi coroana plângătoare drept adăpost pentru orice îndrăgostit sau rătăcitor fără adăpost.
Adam căzu epuizat la poalele trunchiului masiv cu ochii închisi răsuflând uşor printre buzele-i întredeschise. Maya, care stătea cu spatele spre băiat, privind tristă în sus, se întoarse brusc spre băiat, se aşeză lângă el într-o poziţie comodă, sprijindu-se într-o mână, şi sparge bariera de tacere ce se instalase între cei doi.
- Îmi amintesc că bunica îmi povestea mereu de salcia asta cănd eram mică, înainte să mă lase singură, şi atuci oftă adănc iar Adam îşi deschise un ochi. Mă mir cum de Cel de Sus a păzit-o de atâtea atacuri. Fata vorbea încet şi cald iar Adam se relaxa la fiecare cuvânt al ei. Zâmbi uşor, şi deschise din nou un singur ochi, doar că nu mai putu să-l închidă la loc - era vrăjit de buzele Mayei şi de fiecare cuvânt al ei.
- Se vede că eşti tristă - De ce? O intreba Adam doritor sa mai auda macar o data vocea blanda a fetei.i
Modificat de Annabel Lee. (acum 13 ani)
_______________________________________
Cliick, va roog !!!
|
|
dar ... frumos in acelasi timp. 
.
