!Zunbetch.
^In your face !!^
Din: Toronto.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 902
|
|
Oficial...
-Vrei şi tu? Iti intinse el o farfurie cu micul dejun. -Nu, merci, ai incercat sa zambesti. -Daca te infometezi nu rezolvi nimic, Yanna. Ce e facut e bun facut... Inteleg ca-ti pare rau dar... -Nu, Shane! Nu e vorba ca-mi pare rau.. Dar pur si simplu, ai ridica tu din umeri. -Haide mananca, macar putin. Te convinse din nou cu acei ochi superbi. Ai infulecat repede painea prajita si-ai baut o ceasca de ceai. Era mai bine acum. Dar o singura intrebare inca te bantuia.. `Il iubesc?!` -Ieri i-am dat melodia lui Patrik. Cuvintele acestea te facura sa te intorci de la fereastra. El insa nu te privea. Statea cu capul plecat si spala putinele vase.. -Si? Nu erai prea curioasa, dar parca totusi.. -A spus ca daca-i place ne cheama azi s-o cantam... -S-o?! Amandoi? -Ei, haide! Te privi el cu spranceana ridicata. -Ce? Te-ai inrosit fara sa vrei. -Va fi bine, Yanna! Din ziua aceea.. Nu, de parca ziua aceea nu existase şi te durea sa vezi ca el parca nu-si mai aducea aminte... Ori o facea intentionat, ori dorea sa te faca pe tine sa uiti. Dar tu nu sufereai din cauza lui, ce naiba?! Poate un impuls ar fi fost suficient. Te-ai indreptat spre el si i-ai sarutat buzele moi. Iti raspunse la sarut, dar doar atat. Ai regretat in sinea ta, dar ai continuat – incepea sa te incante la nebunie acea senzatie, acel gust ... -Merci pentru masa, ia-i zambit dulce. -Cu placere. Te prinse de mana si te saruta din nou. Asa da – simteai ca totusi, si pentru el insemnase ceva. Imi pare rau. -Pentru? ai intrebat nedumerita. -Ti-am furat naivitatea... Ai rosit din nou si-ai inchis ochii. Iti saruta degetele si apoi obrazul. -Nu mi-ai furat nimic.. Mi-ai oferit putin timp in Paradis. L-ai lasat acolo privindu-te si-ai pleca sa te schimbi – aveai intalnire cu Antonia. Ai scotocit prin sifonier dupa niste blugi vechi si spalaciti si-ai gasit un maiou negru si dragut care s-ar fi potrivit la orice. Ai facut un dus repejor, trezindu-te de tot iar apoi te-ai imbracat, fugind catre bucatarie. -Pleci, asa-i? -Te superi? I-ai ranjit prosteste. -Nu, deloc. A venit langa tine si te-a sarutat din nou patimas, asa cum o mai facuse. Fugi acum, cat mai poti. Ai ranjit si-ai tras in picioare balerinii, luandu-ti pe umar un rucsac. Si ce-ţi veni?! -Pa, iubitule. Si-ai iesit afara trantind usa. Ti-ai pus mana la gura si-ai coborat scarile val`vartej. Cand ai iesit din casa scarii un ranjet idiot pusese stapanire pe tine – dar n-ai mai bagat de seama. Te-ai urcat intr-un taxi si-ai asteptat ca acesta sa te lase-n fata blocului prietenei tale. -Antonia, ai dat tu navale, radiind. -Doamne, Yanna! M-am si speriat. -Apropo, nu mai lasa usa deschisa! -Ce-i cu zambetul ala idiot pe fata ta? Te privi ea suspicioasa. -Pai poate daca ai fi avut telefonul deschis acum doua zile, aflai. Te privi cinic, ridicandu-si spranceana dreapta.Te lasa sa te descalti si te astepta in sufrageria ei spatioasa. Statea pe canapea, fumand o tigara. Te gandeai cum putea sa se omoare singura?! Parul ei lung şi brunet era prins intr-o coada simpla, lasand sa se vada ochii ciocolti si mari pe care aceasta-i detinea. -Doamne, intr-o zi vei muri! Mai lasa-le dracului. -Hai ca stiu ca nu de-asta ai venit! Iti replica, din nou fiind cinica. -Pff, ai rosit tu pentru a nu stiu cata oara. Stii tu.. Noul meu coleg... Ma rog, nu mai e chiar asa nou... -Nu! Sari ea ca arsa, stingandu-si tigara in scrumiera neagra. -Oo, ba da! -Nu! Vai, rase ea zgomotos. Stiai ca asta avea sa-i fie reactia dar trebuia sai fi spus – era prietena ta. -Deci.. Sunteti impreuna?! -Nu.. Nu cred. Nu oficial, ai dat tu din umeri. Dar nu-mi pasa, te-ai trantit pe marele fotoliu, inchizand ochii. -Ma bucur pentru tine, te-ai trezit cu ea cocotata peste tine. -Ce faci? Ai inceput sa razi. Da-te jos! Ii sunt fidela, chiar daca nu e nimic „oficial” . Radeati atat de tare.. Probabil ca tu de rasul ei iar ea de al tau. Intr-un sfarsit se hotarase sa se dea la o parte. Se schimba si ea in niste pantaloni visinii si un maiou alb, luandu-si tenesii in picioare. -Vreau sa-l vad, iti spuse ea cand era gata. -Ce vrei tu? Ai privit-o uimita, incercand sa nu razi. Te tarse de mana si te scoase afara din casa, trantind usa. Chiar inainte sa intri in taxi, telefonul iti incepu sa sune. -De ce suni de pe fix?ai ras tu. -Mai zi o data ce-ai zis cand ai iesit, isi spuse sincer si hotarat. -Nu acum... Tacu pentru cateva secunde si ti-ai dat seama ca pareai o copila. Si nu, ceea ce-i spusesei nu era lipsit de sens. Faptul ca nu o mai spuneai inca o data, era absurd. -Iubitule, ai soptit tu. -A sunat Patrik, schimba el subiectul. -Da? Ai spus cu teama in voce. -Ce ti-am spus eu tie! Ai fi vrut sa tipi, dar sigur Antonia si soferul aveau sa te duca la nebuni; asa ca te-ai multumit sa inchizi apelul si sa bati usor din palme. -Ce? Vazu Antonia ce stare aveai. -Anto.. Viata mea.. Pur si simplu este.. Roz!? Ai inceput sa ranjesti gandindu-te la cat de urata-ti putea parea acea culoare. Dar viata vazuta in roz.. Era pur si simplu.... Splendida!
Modificat de ѕ˘нωєρρѕ`н (acum 14 ani)
_______________________________________
|
|