save_dark_art
*Little star*
 Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 68
|
|
Capitolul 3-Lumina din intuneric
Sunt o straina de tot....deschid incet usa,am uit in stanga in dreaapta,nimic..deabea acum imi dau seama,de un amanunt pe crae il uitasem acum mult timp,locuiesc intr-o mansarda.Nimic nu schimbat...cocobr incet,fiecare scara,ma uita imprejur,parca stiind ca usile se uita la mine,sau mai bine zis persoanele din spatele usilor.Inncerc sa nu le bag in seama,stiu ca nu are nici un rost.Am ajuns,da..o singura usa ma mai desparte de ochii curiosilor.Trag aer adanc in piept..imi este greu.Nu mai iesisem de mult in vazul lumii,probabil ca vecinii mei cred ca am murit,tipic.Oricum nu le-ar pasa daca s-ar intampla ceva,nu ar avea de ce.Tot ce ii intereseaza sunt certurile si scandalurile.Ridic incet mana ,si apas pe clanta.Un aer rece imi izbeste fata.Ah,e asa de bine,imi place.Simteam cum alina tot,chiar si ranile ce le avea karma mea,care de altfel era deja distrusa complet.Poate ca nu e chiar asa de rau,sa mai ies la aer din cand in cand,poate ca voi face asta mai des.Incep sa intru in rutina oamenilor ce merg pe strada:oameni grabiti ce incearca sa ajungi la timp la locul de munca,cupluri ce se bucura de fericirea pe care o emana,copii care sunt in vacanta si mai ales batrani ce incearca sa isi aduca aminte ce mai trebuie sa le i-a nepotilor ce o sa vina in vizita.
Ma gandesc totusi,unde as putea sa merg,ude as putea gasii alinarea?Apoi un loc sumbru imi vine in minte,mormantul Marissei.Nu am mai fost acolo de la inmormantare....imi reprosez incet in gand.Oricum,nu ar mai conta daca e ok mormantul,Marissa e in ceruri in Rai,daca exista asa ceva..ma indoiesc totusi.
O i-au incet spre cimitir,deja se poate citi linistea.Nimeni nu venea sau se ducea in directia aceea.Nu avea nimeni sa vada cum imi dau drumul sentimentelor,nu?Ca sa fiu totusi singura,ma uit in dreapta,nimic..stanga,nimic,in fata nu,in sptae nici atat.Simt cum ceva ma atrage,ceva ma cheama acolo,ce ar putea sa fie?Curiozitatea asta,ma ucide.Defapt nu!Dca m-ar ucidemi-ar face un bine,asa ca nu e cuvantul potrivit,mai bine spus ma tortureaza incet,crud si eficient.Nu mai suport caldura pe care mi-o emana tot corpul.O i-au incet in pas alergator spre cimitir.Inchid ochi,las siroaiele de lacrimi sa curga.Nimeni caruia sa ii fie mila de mine,si,defapt chiar daca ar fi nu as accepta asa de usor sa fiu luata in seama.Respir deja sacadat,ochii ii tin inchisi,si fara sa imi dau seama ma impiedic.Un mic bubuit se aude in ecoul linistii,m-am lovit,dar,cu ce folos?E doar o lovitura..una umpic mai grava,dar nimic din ce nu poate fi rezolvat,ma intorc incet pe spate.Zapada cea moale deja imi invadase corpul prin hainele ude,facandu-ma sa tresar,Nu voiam sa ma ridic,stateam bine,acolo inchetata.Exact ca si atunci cand m-au gasit EI.Voiam sa dau timpul inapoi si sa mai pot simti din nou fericirea,defapt..nu cred ca am mai vorbit cu cineva de ...4 luni.Ah,e atat de ciudat sa fi izolata.
Cativa pasi se aud in zapada.Nu prea ma interesa cine sau ce e,nu imi pasa daca trecea si peste mine,si nu ma vedea,dar nu a fost asa.
-Esti bine?se aude o voce speriata,dar totusi prudenta.Cred ca era o voce de barbat.Dupa timbrul vocal nu cred sa fi abut mai mult de 30 de ani.Nu cred ca ma insel.Nu vreau sa deschid ochii,sau sa spun ceva,dar simt cum cineva ma atinge ridicandu-ma sus.Ah,ma simt atat de bne.De mult nu am mai fost atins de cineva pot spune ca am uitat cum este.
Modificat de save_dark_art (acum 14 ani)
_______________________________________
I wanna be so close to you
|
|
!
