!Zunbetch.
^In your face !!^
 Din: Toronto.
Inregistrat: acum 14 ani
Postari: 902
|
|
<<<
Primii fulgi de nea. Primul viscol. Prima sarbatoare de iarna.
Oameni multi, aglumeratie, galagie, clopotei, colinde ...
Pace, iubire, fericire, nerabdare.
Acadele, portocale, sosetute si pantofi curatati.
Da, Sfantul Nicolae avea sa soseasca peste o zi. Pentru toti cetatenii New Yorkului insemna o sarbatoare de iarna ... `dulce`. Pentru familia Winson, insa, insemna mai mult de atat. Inceputul lunii Decembrie, insemna o perioada lunga de timp ce se afla in spate... Insemna ca Justin avea sa soseasca acasa in cateva saptamani. Insemna intregirea familiei.
Gabriela radia de fericire, Manuela plangea de bucurie iar Eliza...
Ei bine, Eliza se transformase complet in decursul acelui an. Parul sau vesnic lung si drept, ii ajungea acum pana la umeri, adevarata lungime fiindu-i ascunsa de buclele negre si bine conturate pe care le detinea. Cine ar fi privit o poza veche, cu ochii sai, ar fi spus ca..probabil peste ea se napustise vreo vraja; insa acei ochi cenusii, se transformasera intr-o nuanta stearsa de albastru. Era incantatoare! Noul stil al anilor saisezi o prindea teribil de bine- devenise o adevarata domnisoara, si odata cu acceptarea acestui lucru, multe se transformasera in viata ei...
.. Amintiri ..
-Vai! Eliza, ce-i cu tine? Spuse surprins Mateo de noul aspect al domnisoarei.
-Iti place? Se roti ea in fata lui.
-Arati frumos, stralucesti!
Frumoasa bruneta fugi catre el. Trecu pe langa tufa de trandafiri albi si se intepa in deget, patandu-si rochia rozalie.
-Valeu, Melissa v-a fi suparata, rosii ea usor.
-Doamne, tot un copil ramai! Surase barbatul.
-Eu? Copil? Crezi ca.. un copil ar face asta?
Se indrepta catre el si-i prinse-ntre mainile ei albicioase fata. Ii adulmeca putin mirosul apoi ii captiva buzele pline intr-un sarut dulce-amar. Stransoarea ei era prea puternica pentru ca el sa se poata opune...
-Iarta-ma! Doamne, ce-am facut? Fugi ea catre casa, lasandu-si buclele sa-i zburde-napoia ei.
....
-Mama, cartile astea unde le pun? Intra Gabriela-n biroul sau. Mama sa privea pe micutul geam aflat in spatele incaperii. Privea la lumina felinarului, cum fulgii de nea atingeau asfaltul.
-Mama? O striga Gaby incet.
-Doua saptamani, draga mea! Doua saptamani, se intoarse Manuela cu fata catre Ela si cu lacrimi in ochi. Se apleca dupa pachetul cu tutun – prinsese un prost obicei de ceva timp. Stia, era rusinos pentru o femeie, dar pur si simplu vroia sa-si elimine tristetea din ea.
-Stiu! Am promis ca..
-Mama, calmeaza-te! Eu nu am ce sa-ti reprosez.. Ba din contra, esti demna de respect! Ai avut foarte multa grija de noi cu toate ca sufletul tau e spulberat..
-Agh, eu tot o fetita te cred, sufla ea fumul din-aintea ei.
-Da,stiu! Dar nu mai sunt un copil si te inteleg. Sper ca tata nu v-a mai pleca. A lipsit oricum prea mult ...
-Stiu draga mea, dar deja am imbatranit amandoi.Dovada esti tu- uite ce domnisoara mare si frumaosa te-ai facut! Isi stinse ea tigara.
-Nu vorbi asa! Nu sunteti deloc batrani. Am crescut noi mari – este cu totul altceva.
-Off! Tusi ea. Raceala de iarna! Ah, pune cartile noi pe raftul din fata – trebuiesc vandute.
-Bine-nteles!
Avea un par atat de frumos – era invidiat de toate prietenele ei. Ii ajungea pana la talie, si era mai mereu desfacut. Bretonul si-l tinea prins nu o agrafa peste spate iar restul buclelor stateau sa se reverse. Si culoarea parului ei se schimbase putin.. Acel auriu, devenea acum un crem, asemanator cu acea culoare a alunei... Era frumoasa, asta o spuneau cu totii. Fiind domnisoara acum, cererile barbatilor erau insumate- si totusi, ea prefera sa fie singura.
Ori asta.. ori pur si simplu nu reusise sa-l uite pe Michael.
Modificat de ℓιєє.н` (acum 14 ani)
_______________________________________
|
|
deci povestea e foarte frumoasa` ;x si imi place mult cum scrii` 8-> dar sa pui nexturi mai mari` >:P 
:-s